05.12.2016

Ion Caramitru cu “Vorbe, vorbe, vorbe“ mi-a adus aminte că am uitat de poezie…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Aveam câţiva ani. Eram la Deseşti, în Maramureş. Aveam nişte rude acolo, aşa că, din când în când, ajungeam în acea zonă splendidă a Maramureşului istoric. Ţin minte că odată am intrat cu cei mari într-o clădire mare (era Căminul Cultural, dar nu ştiam asta atunci), unde era multă, multă lume, care se uita cu ochii mari (şi în lacrimi, ceea ce mie mi s-a părut foarte ciudat atunci…) la un nene de pe scenă, care zicea ceva. Nu îmi sunt foarte clare amintirile, dar încă mai am în suflet senzaţia aia ciudată de magnetismul extraordinar pe care nenea de pe scenă îl avea asupra oamenilor. Era Nichita Stănescu. Urma să aflu, peste ani şi ani, că venea destul de des la Deseşti, că îi plăcea foarte mult să ajungă acolo.

Mi-am adus aminte de acea senzaţie din copilărie când l-am văzut pe Ion Caramitru, pe scena Grand Cinema & More, recitând din Nichita Stănescu în spectacolul “Vorbe, vorbe, vorbe“. Şi mi-am dat seama că – probabil îmbătrânesc, cine ştie… – tare mult mi-a lipsit o seară de poezie. Eu m-am dus la teatru (aşa credeam, după cum v-am spus aici). Şi teatru am primit. Doar că un soi de teatru special, cu un actor care ne-a adus aminte că trăim nişte vremuri în care am trimis poezia la colţ, să stea pe coji de nucă şi să ne lase în pace cât noi, ăştia mari şi cu foarte multe pe cap, avem alte treburi, mult mai urgente şi mai presante.

Mi-a picat foarte bine această seară de poezie. Pentru că mi-a redeschis gustul către ceea ce credeam (fără să stau prea mult să mă gândesc…) că am pierdut pe vecie: să mă las copleşit de acele teribili alăturări de cuvinte din poeziile unor senzaţionali mânuitori de frumos (dacă îmi permiteţi acest barbarism).

Trebuie neapărat să menţionez contribuţia excelentă a lui Adrian Naidin la acest spectacol. Ştiam despre el (cum să nu ştiu?!), doar că este cu totul altceva să îl vezi performând live, cu o voce care se potriveşte de minune violoncelului său (şi invers) şi cu improvizaţii care dau acea culoare atât de frumoasă spectacolului. Simt, cumva, că o să mai am de-a face cu Adrian, mark my words :)

Apropo de o seară frumoasă, aş vrea să vă invit să veniţi cu mine să vedem „Rinocerii„, jucat pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Doar că noi o să o vedem live HD în Bucureşti. Cât de frumos poate să fie? :)

Ion Caramitru - Vorbe Vorbe

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Veniţi să mă vedeţi jucând baschet în scaun rulant?

Ajutaţi-mă să devin un personaj BEN 10 ca să pot salva Pământul!

2 comentarii

  1. miercuri, 29 octombrie 2014, 13:26

    Am avut ocazia sa ii vad intr-un trio exceptional daca as putea spune asa , in ,,Caramitru si Malaele – Cate-n Luna si-n stele ,, acum doi ani, la mine, la Vaslui… .Spun trio deoarece participarea si fundalul muzical cu A. Naidin si al lui violoncel au fost parte integranta din spectacol…
    Intr-un cuvant : Super !!!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 29 octombrie 2014, 15:28

    […] să nu uit: merită să daţi un ochi să vedeţi cum am văzut (dacă îmi permiteţi expresia :D), tot la Grand Cinema & More, piesa “Vorbe, Vorbe, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *