08.12.2016

A admira pe cineva înseamnă să „furi” de la ea/el ceva care să te facă mai bun

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Aş fi foarte trist să aud că există printre voi, cei care îmi faceţi onoarea să mă citiţi, oameni care nu admiră pe cineva. Căci asta ar însemna că nu aţi avut norocul de a întâlni semeni care să vă inspire, de la care să învăţaţi nişte lecţii fundamentale. Căci, după mintea mea, asta înseamnă să admiri pe cineva: să „furi” de la ea/el ceva care să te ajute în viaţă, care să te facă să devii mai bun. Sigur, fiecare are definiţiile sale proprii despre – hai să îi zicem aşa, generic – acest exerciţiu de admiraţie. Numai că, în cazul meu, admiraţia fără un obiectiv clar şi fără beneficii este lipsită de scopul şi durata vizitei :)

Am cunoscut mulţi oameni în cei aproape 4o de ani de existenţă pe acest pământ pe care i-am admirat. Pe unii îi admir în continuare. Nu pe toţi. Pentru că unii fac parte din categoria celor care au însemnat enorm pentru mine în anumite momente ale vieţii. Şi pe care, atunci, în acel context, i-am admirat. După care, timpul trecând, i-am trecut la capitolul „respect!”. Un fel de arhivare a admiraţiei, dacă vreţi.

În ultimii ani, unul din oamenii pe care am ajuns să îi admir este Zolty Bogata. De la care am învăţat un principiu fudamental despre cum să îţi trăieşti împăcat viaţa: să te bucuri de bucuriile mici.

Cei mai mulţi dintre noi suntem atât de prinşi în această parşivă goană după mai bine şi după mai mult încât uităm să ne trăim cu adevărat viaţa. „Stai să termin asta, că apoi o să îmi fac timp şi de mine” sună una din scuzele pe care le invocăm pentru a ne lua la pilă lipsa de trăire adevărată. Dar timpul trece şi noi tot la nivelul lui „stai să termin asta, că apoi o să îmi fac timp şi de mine” suntem. Până când, brusc, ne dăm seama că am uitat cum se face treaba asta cu trăitul vieţii cu adevărat, că nu mai avem acel coracon normal şi nici acele „organe” cu care să apreciem unul din cele mai frumoase lucruri care se află în jurul nostru: bucuria simplă.

De la Zolty am învăţat, spre exemplu, că a viaţa este compusă din bucurii mici, pe care doar tu, cu sufletul tău şi dacă te opreşti un pic din goana nebună în care te-ai avântat, le poţi transforma în bucurii mari. Căci, atunci când uiţi să apreciezi binecuvântările zilnice pe care le primeşti cât trăieşti, uiţi să trăieşti cu adevărat. Şi e păcat. Mare păcat…

Şi să îmi spuneţi de ce îi admiraţi. Ca să învăţăm şi noi din admiraţia voastră, dacă vreţi :) Căci mare nevoie avem de oameni care să ne ofere motive să înţelegem că viaţa e mai frumoasă atunci când vedem frumosul din oameni.

Am şi un premiu surpriză pentru voi. Nu ştiu ce este, vă jur! Dar ştiu că este oferit de BCR. Şi că oferă acest premiu pentru că a decis că susţină Lotul Național de Matematică al României, care ne va reprezenta la Olimpiada Internațională de Matematică va avea loc în Cape Town, Africa de Sud, în perioada 3-13 iulie.

Am salutat cu mare drag implicarea acestui brand în susţinerea unor tineri care merită respectul şi, dacă o să ajungem să îi cunoaştem mai bine, admiraţia noastră. Pentru că, ştiţi şi voi, doar cu implicarea unor branduri, dincolo de “Like and Share“ se pot întâmpla lucruri. Iar asta trebuie apreciat. Cel puţin in my book.

Aşa că vă invit să îmi spuneţi în comentarii mai jos câte ceva despre oamenii pe care îi admiraţi. Vă rog, chiar. Să spuneţi lumii că ei există. Şi că pot să ne ofere lecţii de viaţă. Celor care suntem dispuşi să ascultăm :)

Ar mai fi de spus ceva legat de olimpicii noştri: în 2018, Olimpiada Internațională de Matematică va avea loc în România. Va fi pentru a șasea oară când țara noastră organizează acest concurs, după edițiile din anii 1959 (Brașov), 1960 (Sinaia), 1969, 1978 și 1999 (toate trei, la București). Vă spun asta ca să înţelegeţi că, în anumite domenii, România chiar poate fi admirată :)

pod copac Alba Iulia

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ce m-a făcut să îmi placă mult la Samsung Galaxy Note 3 după ani buni de iPhone

Astăzi vă provoc să fiţi sentimentalo-curajoşi! Dau şi un premiu, fireşte :D

10 comentarii

  1. miercuri, 2 iulie 2014, 10:14

    In primul rand felicitari pentru initiativa BCR de a sustine tinerele valori ale acestei tari. Chinezule, nu ma inspira o persoana anume, dar imi inspira respect cel mai mult persoanele pe care nu le cunosc. Persoanele de langa noi care poate nu au fost atat de norocosi si au probleme fizice sau de alta natura, dar ei nu uita sa rada niciodata si sa-si faca viata mai buna. Si atunci trag aer in piept si spun: „Daca ei pot cu siguranta pot si eu, sa iubesc mai mult, sa ma bucur mai mult sa vreau sa traiesc mult mai multe clipe frumoase.”
    P.S nu m-am incadrat in specificatiile concursului, dar nu o fac pentru premiu a fost mult mai important sa scriu asta….

    Succes!

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • miercuri, 2 iulie 2014, 10:31

      Bună perspectivă, merci! Hai să convenim asupra faptului că, totuşi, există un personaj pe care amândoi îl admirăm, chiar dacă nu îl cunoaştem: anonimul implicat :)

      Thumb up 1 Thumb down 0

      Răspunde
  2. miercuri, 2 iulie 2014, 10:21

    Cristi Albert sau vointa care muta muntii si realizeaza imposibilul. Accident de masina, suferinta, greutati si totusi…chestia e ca NU a renuntat la cariera sportiva, nu a renuntat la visul de a deveni campion mondial, nu a renuntat la Romania ( desi italienii, acolo unde antreneaza actualmente, i-au pus un purcoi de bani in brate ca sa-i reprezinte). Pentru asta si pentru multe altele, nu stau sa scriu tot, ar fi prea lung ( poate prea plictisitor sa-i insir palmaresul), il ADMIR pe Cristi Albert.
    http://www.youtube.com/watch?v=4CrEEe4sHVg
    Dupa accident, cand a obtinut titlul de „Best of the best male Kata”( SINGURUL roman care are titlul asta, din ceea ce cunosc eu).

    Thumb up 3 Thumb down 0

    Răspunde
  3. Lidia
    miercuri, 2 iulie 2014, 12:05

    Fără îndoială, persoana pe care o admir cel mai mult acum este Alina Țiplea, fondatoare primului concept-store caritabil din țară, Merci Charity Boutique. A pornit efectiv de una singură, nici măcar prietenii ei nu dădeau nici o șansă proiectului, și acum are un butic și o ceainărie caritabilă în centrul vechi, pe Smârdan 13. Tot profitul îl donează copiilor bolnavi de la Institutul Oncologic Fundeni. Le achită tratamente medicale, colectează alimente pentru familiile copiilor și le dă mai multe motive de bucurie. Mă bucur enorm că am cunoscut-o și de fiecare dată când mă simt demotivată, mă gândesc la ea și încerc să fac o bucurie cuiva pentru că ea așa face. Felicitări pentru inițiativă! Sper să fie cât mai mulți oameni care să îți scrie!

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  4. calin
    miercuri, 2 iulie 2014, 12:12
  5. miercuri, 2 iulie 2014, 13:24

    Alexandra Flavia Marcu (climbforyou.com). Are 17 ani şi eu, om mare şi trecut prin viaţă, am învăţat multe de la acest copil (pe care l-am cunoscut anul trecut când firma la care lucrez i-a tipărit o carte).
    Şi-a propus să parcurgă Circuitul Seven Volcanoes (cei șapte vulcani cei mai înalți de pe fiecare continent) şi a urcat deja pe 5 dintre ei. Acum se pregăteşte pentru expediţia din decembrie. Va merge în Chile pentru a cuceri cel mai înalt vulcan activ din lume – vulcanului Ojo de Salado (6.893 m).
    Ce poţi învăţa de la un astfel de copil? Cum să spui mereu „vreau să învăţ” şi niciodata „nu pot” sau „nu vreau”, cum să porţi tricolorul mereu la tine în rucsac sau ghiozdan, cum să te implici de fiecare dată când comunitatea din care faci parte întreprinde ceva, cum să zâmbeşti şi cum să dăruieşti.
    Nu vreau premiul (deşi dacă aş fi aleasă, el ar putea merge direct la Alexandra). Vreau doar să ştiţi că există adolescenţi exemplari şi că datorită lor mai avem o speranţă că nu suntem o naţie pierdută. Vorbim prea des despre perlele de la capacitate şi bac şi aproape niciodată despre aceşti copii.

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  6. miercuri, 2 iulie 2014, 15:36

    M-ai lăsat fără cuvinte. Mulțumesc pentru că mă admiri și io te admir și mai mult, mai ales de când mai ajutat să văd Marea :D .Cu toate că îmi este greu, dai mă bucur de ce am și încerc să-mi trăiesc zilele cum pot, acum ce rost are să mă plâng zilnic de dureri, lipsuri, ect. Bine că nu e mai răi. Eu admir foarte mult pe acest băiat http://vreausalupt.wordpress.com/ care e un adevărat luptător, este Blogger și scrie mult mai greu decât mine, scrie cu NASUL. Multă sănătate .

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
  7. miercuri, 2 iulie 2014, 16:28

    Persoana care pentru mine a fost si va ramane un model in viata este profesoara de informatica de la Liceul Tiberiu Popovici din Cluj. In afara de materia in sine pe care ne-a predat-o (si a facut-o in mod exceptional) m-a invatat multe lucruri despre viața din afara scolii in excursiile pe care le facea cu noi, elevii. A venit la intalnirea noastra de 20 de ani de la absolvirea liceului doar ca sa ne faca noua placere desi ea tocmai avusese o mare, mare tragedie in familie. O cheama Clara Ionescu si o sa o admir toata viata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. miercuri, 2 iulie 2014, 17:20

    Am scris cu drag, e o tema care-mi place, se poate scrie mult despre admiratie. Nu ma intereseaza un premiu, e doar o placere si-atat :) . Multumesc mult, pentru ca mi-am amintit de Costel. http://pofta-buna.com/despre-admiratie/

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  9. joi, 3 iulie 2014, 23:54

    Dragul meu, asa ma bucur ca se mai gasesc oameni ca tine care sa ne indemne sa ne laudam cu „aproapele” nostru, cu oamenii pe care ii admiram si care ne inspira cu povestilor si cu felul lor de a fi.
    Am si eu un om asa „special” care a intrat nu de mult in viata mea, dar pentru care multumesc in fiecare zi ca s-a intamplat. Este vorba de Andrei Dunuta (www.andreidunuta.ro), omul care a reusit să facă din mine ce nu au făcut alții în 30 și ce n-am reușit eu. Andrei iubește oamenii și vrea sa ajute cât mai mulți, sa scoată tot ce e mai buni din ei, acordandu-le mai multa incredere decat isi acorda ei insisi. El e genul ăla de om care muta niște munți din interiorul tău pe care tu nici măcar nu ți-ai imaginat ca ii ai. El este cel care mi-a redat încrederea în mine, în ceea ce sunt eu cu adevărat și ma motiveaza în fiecare zi, ma face sa îmi doresc sa fiu un om bun, un profesionist adevarat și sa ofer lumii tot ce am eu mai de preț. Și așa face cu toată lumea, cu toți prietenii și colegii lui si cred ca aceasta calitate a lui porneste chiar de la faptul ca el însuși crede ca toti oamenii sunt buni si frumosi. Nu am întâlnit în viața mea un om mai dedicat și implicat în dorința asta de a-i face pe oamenii din jurul lui mai buni.
    Cu premiu sau fără premiu, eu sunt mulțumită și fericita ca am putut spune povestea acestui om frumos și bun. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *