Ieri am fost la lansarea în România a Samsung Galaxy K Zoom. Pentru unii dintre voi ar putea părea surprinzător că un om ca mine, ale cărui apetenţe către chestiuni tehnice sunt la nivelul până la care pinguinul reuşeşte să zboare :D, a fost prezent la un astfel de eveniment. Doar că am răspuns invitaţiei pentru că nu mai fusesem de foarte multă vreme la o lansare de produs şi parcă îmi era dor să stau între bloggerii şi jurnaliştii din tagma asta, mai tehnică. Poate că, undeva în interiorul meu, cum ar veni, speram să se lege ceva cunoştinţe de mine. Yeah, right… :))
Pe de altă parte, în apărarea mea, spun că eu fac parte din categoria masivă de oameni care cumpără produse nu pentru că apreciază procesorul şi ISO şi rezoluţia şi mai ştiu şi eu ce, ci pentru că 1. ne place respectivul produs (din raţiuni infinit de multe, pe care nu le discutăm aici) 2. produsul cu pricina ne aduce beneficii (şi aici discuţia este gen roman-fluviu, aşa că trecem repede peste acest aspect). Spun asta pentru că aşa vreau să înţelegeţi impresiile mele despre Samsung Galaxy K Zoom, din perspectiva omului simplu, de la peluză, cum, de altfel, sunteţi mulţi dintre voi, dreaqu de simpatici :D
Nelămurirea pe care am exprimat-o în titlu este concluzia numero 1 cu care am plecat de la lansare. Căci întrebarea „este Galaxy K Zoom un smartphone sau un aparat foto?” este de-a dreptul filosofică. Pentru că are părţi bune şi din una şi părţi bune şi din cealaltă. Eu unul, în limitările mele tehnice specifice, nu mă pot decide. Aşa că vă dau un fel de argumente, cam cum am văzut eu lucrurile pe fiecare „căprărie” în parte.
În primul rând, m-a surprins faptul că Galaxy K Zoom este subţire. Poate părea ciudat să zic asta, dar mă aşteptam ca telefon care are o cameră cu un zoom de x10 să fie mai butucănos. Testul suprem (ok, e mult spus, dar aţi înţeles ce vreau să zic) a fost că l-am băgat în buznarul pantalonilor scurţi cu care eram îmbrăcat (e vară, bre, ce vreţi de la mine :D) şi nu am simţit nici un disconfort.
I-am auzit pe cei din jur vorbind despre „măh, e chiar meserie procesorul de pe el„, iar eu îi cred pe cuvânt, în special pe musiu Dan Dragomir, căci mi-e şi simpatic domnia sa tehnicus computericius blogus maximus :D
K Zoom are cam tot ce are şi un Galaxy clasic, iar mie telefonul ăsta mi-a plăcut pentru că – pardon my French – găseşti totul acolo unde trebuie, ce trebuie şi când trebuie, nu ca la alte telefone (nu dăm nume, suntem gentlemen) la care îţi trebuie tutorial video ca să găseşti cum să îţi setezi contul de gmail :))
Ce mi-a plăcut mie (nu ştiu dacă e mare şmecherie tehnică sau nu, dar mie mi-a plăcut) a fost faptul că poţi să faci focusul pe un anumit lucru pe care vrei să îl fotografiezi, iar luminozitatea fotografiei o poţi seta cu un simplu touch pe altă zonă din fotografie, ceea ce îţi oferă posibilitatea să te joci foarte fain cu variantele pe care le ai. Am încercat asta şi jur pe roşu că acelaşi cadru capătă total alte nuanţe în funcţie de cum faci combinaţia asta.
Aparatul are aşa: un senzor principal de 20.7 megapixeli cu rezoluție 5248 x 3936 pixeli, focus auto/manual, zoom optic 10x (24-240mm). Ceea ce înţeleg că e mai mult decât onorabil. Între noi fie vorba, aparatul meu foto este de grădiniţă comparat cu K Zoom :))
Aparatul filmează în HD, aspect care e numai bun atunci când vrei ca posteritatea să aibă filmări de calitate de la acele momente epocale când tu eşti a bere sau, după caz, la o bere cu prietenii :))
Aşa, pe final, vă las cu filmuleţul preluat de pe mobilissimo.ro. Cu menţiunea că pantalonii scurţi din fundal îmi aparţin :)) Ah, şi comunicatul oficial Samsung, poate vă este de folos.
http://youtu.be/gwHyRNlZUMM