09.12.2016

La Templul Ursitoarelor Şinca Veche am aflat că am o şansă la spiritualitate

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

La bătrâneţe (termen relativ, căci nu ştim niciodată când devenim cu adevărat bătrâni…), mă văd având o căbănuţă, undeva sus pe un deal, de unde, dacă ridic privirea, să văd nişte creste semeţe, iar dacă, orbit de splendoarea înaltă a munţilor, cobor privirea, să văd în vale un râu, care, nepăsător la cele lumeşti şi vremelnice, îşi duce liniştit apele, spălându-mă de griji, probleme, amintiri cărora aş vrea să le dau numele uitării…

Acesta este peisajul sufletului meu. Nicăieri nu mă simt mai bine decât într-un astfel de loc. Care seamănă foarte bine cu ce am simţit pe dealurile Calborului. Unde pământul să îmi soarbă neliniştile, iar eu în schimb, oferind mulţumire, să îl calc cu băgare de seamă şi plin de respect pentru lecţia permanentă pe care mi-o dă: viaţa este frumoasă doar dacă nu uităm niciodată că din pământ ne-am ridicat şi tot acolo vom ajunge

Vă spun toate acestea nu ca să vă smulg o lacrimă în colţul ochiului, ci ca să mă înţelegeţi mai bine. Căci a nu vă spune astfel de lucruri despre mine ar însemna să nu puteţi pricepe corespunzător rândurile de mai jos :)

Am ajuns la Templul Ursitoarelor Şinca Veche în tabăra de fotografie #TFB8. Nu aveam nici o aşteptare de la acel loc (spre deosebirea de vizita la Cetatea Făgăraşului) şi nici nu mă aşteptam să văd ceva pe stilul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Jos. Doream doar să văd zona Şinca, despre care auzisem de la prieteni „măh, este pe feng shuiul tău acolo, o să vezi„. Şi au avut dreptate.

Templul Ursitoarelor este foarte interesant. Nu neapărat grotele în sine (deşi, desigur, au un farmec aparte şi ele, dar în special pentru cei care simt mai mult decât sunt în stare eu să o fac în locuri – hai să le spun generic „spirituale”), ci tot complexul de acolo, modul în care a fost amenajată întreaga zonă, nu doar Templul în sine.

Mânăstirea este foarte simpatică. Micuţă, cochetă, aranjată, cu un aer de sfială, care ţi se transmite şi ţie, vizitatorului, aşa că umbli cam pe vârfuri pe acolo, ca să nu strici feelingul locului.

Priveliştile care ţi se arată din vârful dealurilor sunt cele care – scuzaţi-mi barbasismul – fac toţi banii. Cel puţin în ceea ce mă priveşte. Căci şi la Şinca Veche, pe culmile acelea molcome, am simţit că sunt unde trebuie, acel „acasă” în care nu ai fost niciodată, dar la care ştiai întotdeauna că vei ajunge.

M-am desprins de grupul nostru şi am plecat să mă plimb singur. Aşa fac de fiecare dată când ajung undeva unde simt că e bine să fiu. Nu m-am întrebat niciodată de ce fac asta. Poate pentru că, în adâncul meu, ştiu că, de fapt, suntem singuri atunci când suntem cu adevărat doar cu noi înşine. Indiferent de câtă dragoste este în jurul nostru (iar eu, dragilor, la acest capitol sunt un adevărat campion). Căci doar în singurătate aflăm cu adevărat cine suntem. Şi, după ce aflăm asta, suntem pregătiţi cu adevărat să oferim dragoste celor din jurul nostru :)

M-am intersectat cu Mugur, la un moment dat. Şi el era tot singur. Nu ne-am spus nimic. Nu aveam ce să ne spunem. Am înţeles amândoi de ce facem asta. Am trecut de el, continuându-mi călătoria. După câţiva paşi, l-am auzit zicând: „no vezi, măh chinezu, asta este spiritualitatea despre care tu tot zici că nu o ai„. Nu i-am răspuns. Nu aveam ce să-i răspund. Ce a zis Mugur era ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă. Pe care o primeşti fără să o discuţi. Şi care, dacă eşti îndeajuns de norocos, îţi dă motive de cugetare.

Mugur se referea la multe discuţii pe care le-am avut, în care eu reunoşteam că nu prea le am cu spiritualitatea. În sensul că nu sunt din acea categorie de oameni – hai să le zic, în lipsă de un termen mai bun – pioşi. Sau religioşi. Sau credincioşi. Indiferent de religie sau de stilul în care se roagă la una sau la mai multe entităţi. Mi-a spus Mugur în acele discuţii că nu aia este spiritualitatea. Dar nu am înţeles prea bine ce zice.

Până la momentul de la Şinca Veche. Acea sentinţă definitivă şi irevocabilă. Care m-a pus pe gânduri. Şi care – aş vrea din tot sufletul – să fie adevărată :)

TFB8 a fost un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club, cu sprijinul SilvaToyotaDacia Plant și De altădată.

 

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Nu există oameni mari şi mici, doar caractere bune şi caractere rele

Foto-reportaj de la herghelia de la Sâmbăta de Jos

12 comentarii

  1. vineri, 21 februarie 2014, 11:31

    Cand mai ajungi prin zona, sa cauti semnul Yin & Yang in interiorul Stelei lui David :) detalii – financiarul.ro/2013/07/25/templul-ursitelor-de-la-sinca-veche-locul-unde-dorintele-se-implinesc/.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
    • vineri, 21 februarie 2014, 11:33

      Să ştii că nici dacă ştiam de asta nu cred că mi-aş fi adus aminte :)) N-ai cu cine, io te-am avertizat încă de la începutul potării. Deşi, cine ştie… :)

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  2. vineri, 21 februarie 2014, 11:40

    Toate la timpul lor :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. vineri, 21 februarie 2014, 11:41

    O zonă splendida ce merita vizitata!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. vineri, 21 februarie 2014, 13:06

    Cu atatea vizite pe la locuri sfinte cred ca in curand o sa vedem un „calugar chinez” la o manastire :).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. vineri, 21 februarie 2014, 22:28

    M-ai uns la suflet cu scriitura asta. Si eu cand sunt intr-un loc fain, caruia simt ca-i apartin cumva, tot singura imi place sa-l simt cu sufletul. Spiritualitatea e in fiecare, sa stii si chiar nu ai cum sa o descoperi, daca nu te conectezi cu tine. Si cum naiba sa te conectezi in jungla cotidiana? Hai ca ma dau filozoafa. Imi placu ce scrisesi, na!:-)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. Corson
    vineri, 21 februarie 2014, 22:44

    Toti avem.
    La fel cum orice soldat poarta in ranita bastonul de maresal. Si orice lacatus tine in cutia de scule cravata de CEO.

    Si orice fiinta evoluata tine in biblioteca Popol Vuh, Upanisadele, Cartea tibetana a mortilor, Torah, Talmudul, Coranul, Manuscrisele de la Qumran si Tata bogat, tata sarac.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. marți, 25 februarie 2014, 17:56

    Uite ca pe asta nu l-am vazut, si nici Calborul. Asta inseamna prilej de reintoarcere in Tara Fagarasului. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. marți, 25 februarie 2014, 19:52

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. Silvia
    marți, 25 februarie 2014, 19:57

    În filmuleț sunt eu În Templul de la Șinca Veche. Dacă aș fi știut că aparatul de filmat va prinde asemenea imagini, m-aș fi îmbrăcat mai corespunzător. Ce făceam acolo ?! Meditam, mă rugam. Asta a durat 40 de minute, dar pe cameră au rămas doar 10 min. Restul ?! Mister.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. miercuri, 17 iunie 2015, 09:01

    […] să se lase plezniți de graiul lui, m-am amorezat forever și definitiv de el. Într-un mod spiritual, desigur […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. luni, 7 septembrie 2015, 08:30

    […] tot o bag pe aia că nu sunt o ființă spirituală, ci mai lumească, așa (deși Mugur mi-a spus altceva cândva…). Dar explicați-mi voi în altă cheie de ce am simțit ce am simțit. Căci eu mă […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *