25.05.2016

Câtă valoare a informaţiei se pierde dacă apare într-un advertorial?

PRECIZARE IMPORTANTĂ: Scriu textul de mai jos, care o să enerveze pe mulţi şi alea alea, doar ca să introduc în discuţie campania #haisamancamimpreuna a celor de la Coca-Cola. Pentru că, aşa cum am spus, mi se pare un studiu de caz extrem de interesant pentru cum a prins şi cum va prinde twitterul in România. Ar fi culmea să nu mă uit foarte atent la campania asta doar pentru că, precum o domnişoară de pension roşind toată a vrere featuring neputinţă, este implicat un brand. Mi se pare fabulos să gândeşti că o discuţie în care este prezent un brand anulează valoarea informaţiei pe care o primeşti în acea discuţie. Fabulos, măh fabuloşilor!

Mai zic doar că mi-am adus aminte, în acest context de CAMPANIE cu un BRAND, de ce mi-a spus un nutriţionist cu doctorat şi în chimie şi în antropologie când discutam despre gestul sacru (căci aşa este, în esenţă) de a mânca. El mi-a spus ceva care m-a impresionat prin simplitatea profundă, ca să zic aşa: familia care mănâncă împreună rămâne împreună.

–––––––

Ce mişto informaţie văd în postarea asta...”, îşi zice el în gândul lui. „Dar stai, ce dracu, văd că pomeneşte un brand, cred că e advertorial! Mizerabilă informaţie, mizerabilă„, îl loveşte apoplexic epifania răscolitoare după care, fireşte, bagă pe twitter ceva înţelepciune intrinsecă gen „mda, iarăşi pupat de branduri„. Fără mention, fireşte. Cu invidia şi frustrarea de rigoare, desigur.

Deci cum? Ar putea cineva să îmi explice, cu cuvintele sale, desigur, cu ce scade valoarea afirmaţiei „1 plus 1 egal 2” dacă această afirmaţie apare în cadrul unui text în care este menţionat un brand? Lasă că de foarte multe ori menţionarea brandului respectiv nu are nimic cu advertorialul sau cu o campanie, căci – ŞOC şi GROAZĂ! – ori suntem bloggeri ori nu mai suntem şi dacă ne place ceva zicem, zicem chiar dacă o fi tata şi mama lu’ brandu’.

Hai să facem să fie bine şi mai simplu de înţeles. Să zicem că vorbim doar de advertoriale. EXCLUSIV de advertoriale. Aşadar, cu ce scade valoarea unei informaţii preţioase, utile, unice, necesare sau cum mai vreţi voi să îi ziceţi dacă această informaţie apare într-un advertorial? Dintr-o dată 2 plus 2 nu mai este egal cu 4? Sau cum?

Şi vă rog când încercaţi să răspundeţi la această întrebare nu o băgaţi pe aia cu credibilitate bloggerului care suferă o ştirbire decisivă. Căci, fireşte, asta este treaba fiecărui blogger în parte. Care, dacă e cu capul pe umeri, ştie că atunci când nu îşi asumă ce scrie şi nu înţelege că asocierea cu un brand înseamnă şi responsabilitate faţă de acel brand şi, mai ales, faţă ce cititorii săi (adică să fie fair în relaţia cu ei, în esenţă). Dacă nu face aşa, în timp o să şi-o fure, desigur. Dar bloggerii care sunt responsabili şi ştiu cât este ceasul 2.0 nu numai că nu îşi pierd credibilitatea, ba chiar câştigă mai multă credibilitate. Nu în rândul celor care o să se enerveze citind rândurile de mai jos, desigur, dar nici că-mi pasă de ei, fireşte.

Aaaaaaaaa, o daţi pe alea cu principiile şi cu moralitatea! Atââââââââât! Bine, că voi nu prea înţelegeţi aceste concepte, asta este o altă discuţie. Şi confundaţi, în 98,675% din cazuri, principiile cu imposibilitatea voastră de a reuşi să faceţi lucruri aşa cum reuşesc cei pe care vă enervaţi, iar moralitatea cu neputinţa voastră de a ieşi din limitările pe care, în 98,675% din cazuri, vi le impuneţi voi singuri. Şi vedeţi că încet, încet sunteţi din ce în ce mai principiali, dar din ce în ce mai singuri şi din ce în ce mai moralişti, dar cu o viaţă din ce în ce mai anostă şi mai plină de frustrările care au ajuns să vă fie hrană ontologică. Cu de toate, fireşte.

Diferenţa esenţială între voi şi – hai să folosim acest termen – noi este că pe noi ne interesează mai mult viaţa noastră, nu viaţa altora. Şi că încercăm (şi chiar reuşim in 98,675% din cazuri) să ne-o şi trăim. Nu doar să trăim culegând firimituri de la masa existenţei altora sau ciugulind crâmpeie (of, ce poezie fac, duamne…) acariene din ce rămâne de la acarienii din vieţile noastre. Alea adevărate vieţi, desigur.

PS Dap, sunt prins in campania Coca-Cola. Aşa că vă rog să nu mă mai citiţi. Chiar vă rog eu. Dacă atâta puteţi…

PS bis Cei mai înţelepţi dintre voi ştiţi de ce am scris rândurile astea cu nerv, dar fără enervare. Căci, din când în când, diavolul 2.0 din mine nu se poate abţine să nu îi întărâte şi să îi fac să lucreze pentru mine =))

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

MintMetrics, aplicaţia care îţi măsoară impactul social media asupra blogului tău

Ce se întâmplă când un brand ia un blogger la întrebări

18 comentarii

  1. marți, 2 aprilie 2013, 09:16

    Îmi spunea mie un manager celebru pentru piața din România că nu există percepții greșite. Există percepții care trebuie/pot fi schimbate.

    Asta cu brand-urile este perfect valabilă. Când majoritatea advertorialelor sunt scrise de oameni de marketing și nu de oameni de PR care să înțeleagă bine realitatea acesta va fi întotdeauna rezultatul. Degeaba campania Coca Cola are sau nu are sens; are Coca Cola în spate. Și totuși… Coca Cola este un brand uriaș cu un brand value uriaș. Campania cred că va prinde excelent la publicul țintă – familii, care public țintă (surpriză) nu prea stau în discuțiile pe care le ai tu cu diverși trolli. Ei stau și consumă. Coca Cola, Pepsi, apă etc.

    Cei care trollează sunt în marea lor majoritate în target-ul „EMPTY NESTERS” (să vezi acum val de ură pe mine :)), target care nu cred că se află în direcția Coca Cola foarte mult :)

    Thumb up 1 Thumb down 1

    Răspunde
    • marți, 2 aprilie 2013, 09:34

      Tradus si pentru cei ca mine, de la peluza: ignore the ignorants ca avem treaba :))

      Thumb up 0 Thumb down 1

      Răspunde
  2. marți, 2 aprilie 2013, 10:09

    Cred că singurul care este capabil să scadă din valoarea informaţiei este blogărul. Nu de alta, dar am citit tone de materiale, adiacente unor campanii, din care nu pricepeai nimic. Adică, mai direct, blogărul era atât de tâmp încât nu reuşea să aştearnă pe curat nici măcar ceea ce i se dădea mură-n gură. Poate că aici ar trebui să se instaureze ceva mai multă atenţie: nu te arunci în braţele oricărui individ cu blog, chiar dacă la prima vedere crezi că asta te va ajuta. S-ar putea ca exact de acolo să înceapă să scârţâie socoteala „1+1=2”.

    Thumb up 1 Thumb down 1

    Răspunde
    • marți, 2 aprilie 2013, 10:52

      Corect. De aia se cern, in timp, bloggerii. Pentru ca se joaca nesabuit cu moneda lor cea mai de pret, cum ar veni: credibilitatea.

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  3. marți, 2 aprilie 2013, 10:12

    weee, adica daca scriu despre un brand care imi place, e luat ca advertorial? Ar trebui sa inteleaga unii ca uneori mai scrii si datorita faptului ca iti place acel brand sau produs. Eu beau mereu nescafe 3 in 1. Pe pariu ca daca scriu despre asta vor sari pe mine cu texte de genul : „cu cat ai fost remunerat”.

    Thumb up 1 Thumb down 1

    Răspunde
  4. marți, 2 aprilie 2013, 11:03

    Am observat ca oamenii sunt destul de reticenti in momentul in care orice postare, de orice natura cuprinde link spre un brand. Il asociaza cu reclamele, de parca asta ar fi ceva rau. Si se cam feresc. Multi au incercat sa afle de ce, dar majoritatea spun ca nu au nimic cu advertorialele, ca le parcurg cu placere si asa mai departe. Dar nu este adevarat :) Cifric vorbind.

    Punctual, desi nu sunt fan CocaCola, de cate ori am avut ocazia le-am laudat campania pentru ca mi se pare o idee exceptionala. In plus, in momentul in care dezbati o campanie, trebuie sa te detasezi de produs. O campanie este tare indiferent de produs.

    Thumb up 0 Thumb down 1

    Răspunde
  5. marți, 2 aprilie 2013, 11:11

    Salut chinezule, nu prea comentez la tine pe blog, dar totul are un inceput.
    Eu sunt mai de moda veche, incep cu exemple, apoi trag concluzii:
    Sa zicem ca pe un drum sunt 3 bloggeri, toti masculi si la un moment dat trece o femeie.
    Reactia bloggerului 1: E foarte urata
    Reactia bloggerului 2: E foarte frumoasa
    Reactia bloggerului 3: Nu e nici prea urata, nici prea frumoasa.
    Raspunsurile nu coincid tocmai datorita faptului ca „frumusetea” este SUBIECTIVA (tine de propria interpretare) si abstracta, deci nu are o definitie unica,fapt entru care gradul de adevar al acestei afirmatii este clar flexibil.
    Dar o afirmatie de gen „unu plus unu in baza zecimala face doi” este o afirmatie acceptata prin conventie pe tot globul, deci gradul de adevar poate sa fie doar rigid. (putem spune ca este un concept OBIECTIV)
    Deci totul se rezuma la subiectivitatea sau obiectivitatea frazei in sine, exact ca in matematica.
    Daca lucrezi cu o necunoscuta constanta, independent de context necunoscuta va rmane constanta, dar daca in loc de necunoscuta constanta ai o variabila, atunci variabila depinde obligatoriu de context.
    Asa si in advertorial, „1+1” ramane mereu constant, dar advertorialele nu se bazeaza aproape niciodata pe idei obiective, ci subiective.
    In cazul articolului tau, acest faimos 1+1 ramane mereu asa, dar in cazul articolelor (advertorialelor) lor nu este vorba de un adevar acceptat pe tot globul.
    Advertorialul care se practica de catre majoritate la aceasta ora implica si minciuna gogonata si exagerarea, dar cu toatea astea, fiecare e liber sa scrie ce vrea si fiecare e liber sa citeasca ce vrea.
    Daca mie imi pofteste inima sa scriu un advertorial mincions, nu e scris nicaieri ca cititorul are si dreptul sa isi exprime frustrarile si smiorcaielie la articolul respectiv, deci faptul ca li se da dreptul la exprimare nu este un drept, ci un privilegiu.

    p.s. Daca e un advertorial despre informatica, exista riscul ca 1 + 1 sa faca 10 :)))

    Thumb up 2 Thumb down 0

    Răspunde
    • marți, 2 aprilie 2013, 11:23

      Multumesc pentru „relativitatea” 2.0 pe care ai adus-o prin acest comentariu. Si care este, fireste, relativa :))
      Dar sunt de acord cu ce zici matale legat de subiectivitate. Care este mama si tata bloggerului. De acolo trebuie pornit cu alte discutii despre alte concepte. Caci atunci cand bloggerul nu o sa mai fie subiectiv, ne-am dat dreaqu :D

      Thumb up 2 Thumb down 0

      Răspunde
  6. marți, 2 aprilie 2013, 11:12

    Până la urmă dacă nu îți place cum/ce scrie blogger-ul x ai întotdeauna „telecomanda” la îndemână și poți schimba postul cu ușurință. Acum, ca persoană care transmiți publicitate pentru un produs ar trebui să știi și cum să o împachetezi pentru a fi cât mai „digerabilă” pentru cititori. Cred că până la urmă asta face diferența.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • miercuri, 3 aprilie 2013, 13:20

      Ai vorbit ca un adevarat mediator :D Buna asta cu telecomanda, chiar buna…

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  7. marți, 2 aprilie 2013, 12:47

    cred că am spus destul de mult despre informaţie în ceea ce am postat astăzi, apropo de advertorial şi inserarea lui în literar. care culmea, este posibilă. şi aduce beneficii. dacă vrei. şi care nu diluează cu nimic nici informaţia în sine şi nici valoarea textului.
    eu cred că elementele cheie în lumea asta a noastră virtuală sunt responsabilitatea, respectul şi congruenţa.
    este uşor să stai pe margine şi să te miri că unii pot şi tu nu, că unii au şi tu nu, etc., etc., etc. desigur, tu nefăcând decât să te lamentezi.
    şi ca să păstrez literarul, până şi mama lui creangă spunea: ieşi afară copile cu părul bălai şi râde la soare… doar s-o îndrepta vremea.
    apoi s-o îndreptăm! ;)

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
  8. marți, 2 aprilie 2013, 12:57

    Poate nu e vorba de scaderea calitatii si veridicitatii informatiei aici. Poate e vorba de neasimilarea corespunzatoare a informatiei respective sau punerea ei intr-un context gresit de catre brand. Sa dau un exemplu: sunt o multime de branduri care folosesc numele unor „retete” vechi. Poate chiar dau modalitatea de obtinere a unui produs traditional, un sfat practic, o sugestie de servire a unui produs, iti spun legenda unui loc, etc. Dar cand stii ca produsele brandului respectiv sunt un circ ambulat de E-uri prezentate sub diverse forme si culori, informatia despre reteta „de la bunica” sau „sfatul nutritionistului” isi pierde in mare parte credibilitatea.

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • miercuri, 3 aprilie 2013, 13:29

      Corect ce zici, se intampla asa ceva. Nu zice nimeni ca e usor sa gasesti acel echilibru despre care vad ca toata lumea zice ca este decisiv. Dar, pe de alta parte, daca era usor o facea toata lumea :D

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde
  9. marți, 2 aprilie 2013, 13:54

    Daca rezultatul acestei adunari (1+1=2) ma coafeaza corespunzator, nu ma intereseaza daca problema a fost rezolvata de Ariel sau de Persil.

    Thumb up 0 Thumb down 1

    Răspunde
  10. marți, 2 aprilie 2013, 15:54

    Am scris un articol legat de cât de supărător poate fi un advertorial, iar răspunsurile au variat de la „vai, dar nu le pot suporta, sunt nesincere!” la „dacă are har, bloggerul poate să scrie despre orice şi e citit cu plăcere”. Nu m-a lămurit niciun răspuns, poate pentru că nu există un răspuns edificator.
    În cele din urmă, toate se sparg în capul bloggerului, dacă nu poate fi obiectiv, indiferent de subiect.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. marți, 2 aprilie 2013, 23:08

    Sunt multi care scriu aiurea si se pierd.Nu-ti mai vine sa citesti cand ii vezi ca nu scriu nimic real.Fac dintr-un subiect care il vad in ziare ( adica il au la botul calului ) ce vor ei…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *