07.12.2016

Părerea mea despre "Ploile amare" de Alexandru Vlad

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am citit cartea acum vreo 2 luni, fiind „obligat” de calitatea de jurat pentru Premiul Augustin Frăţilă. Dar nu am apucat să scriu despre ea. Dar, lasă, e bine să mai treacă ceva timp de la lectura, mai se aşează impresiile :)

Când am întors ultim filă din „Ploile amare” de Alexandru Vlad, am avut un sentiment ciudat, parcă mai trebuia să fie ceva acolo, parcă ar fi fost neterminată. Nu mă întrebaţi de ce am simţit asta pentru că nu aş şti ce să vă spun. Adică povestea se închide bine din punct de vedere tehnico-scriitoricesc, ca să zic aşa, autorul şi-a făcut bine treaba din punctul acesta de vedere, dar eu, cum vă spuneam, cu senzaţia aia am închis cartea.

Ce mi-a plăcut a fost lumea pe care o descrie Alexandru Vlad, lumea satului românesc în perioada comunismului, o temă care mă atrage şi despre care citesc cu mare plăcere. Iar lumea din „Ploile amare” este construită foarte bine, este credibilă. Pe de altă parte, personajele mai ieşite din comun ale cărţii sunt cele care te trimit la graniţa dintre realitatea livrescă şi imaginaţie şi care, tocmai de aceea, potenţează foarte bine realismul istoric al cărţii.

Sunt anumite scene din carte care îţi rămân în minte multă vreme după ce ai terminat de citit. Dau ca exemplu doar moartea căruţaşului, înecat, un episod foarte bine scris. Sau momentul în care este descoperit mormântul comun al acrtivistului şi al fetei. Nu vă dau mai multe detalii pentru că vă invit să citiţi cartea :)

La partea de reproşuri, în afară de senzaţia aia de neterminată pe care mi-a transmis-o, aş puncta numărul prea mare de pagini al cărţii. Adică unele scene mi s-au părut că primesc un spaţiu mult prea generos pentru ce aveau de transmis, astfel că te scoteau un pic din ritmul alert în care ai reuşit, încet, încet să intri. Adică oricum atmosfera aia diluviană era apăsătoare (foarte bine realizată, de altfel), aşa că a lungi aşezarea cititorului în starea aia mi s-a părut un pic prea mult :)

Una peste alta, este o carte căreia eu îi dau 7,5 (pe o scară de la 1 la 10).

Au scris mult mai bine decât mine despre carte Micwaber, Adina, Constantin, Cezar, Rontziki, Talex.

 

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la "Despre oameni şi melci"

Ce puteţi să îmi spuneţi despre Avishai Cohen?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *