10.12.2016

Părerea mea despre "FEM" de Magda Cârneci

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Am citit „FEM” de Magda Cârneci când am avut onoare de a fi în juriul de bloggeri care a acordat Premiul Augustin Frăţilă. Nu am  scris până acum despre carte pentru că – nu am cum să o spun mai simplu de atât – nu am avut când. Dar în vacanţa asta de sărbători de aproape 3 săptămâni pe care mi-am comandat-o singur :D am avut timp să scriu câteva rânduri.

Nu am rezonat deloc cu autoarea. Drept pentru care nu mi-a plăcut. Asta nu înseamnă, fireşte, că nu este o carte bună. Unii o consideră excepţională chiar. Eu nu, însă.

Am stat un pic să încerc să înţeleg de ce nu mi-a plăcut cartea. Şi pe primul loc în acest „top” am stabilit (de comun acord cu mine) că se află faptul că este prea mult haos sufletesc în ce scrie autoarea acolo. Iar eu nu reacţionez bine la aşa ceva, indiferent de cât de bine este scris din punct de vedere stilistic şi semantic şi cum mai vreţi voi. Nu îmi place tânguirea permanentă, nu îmi place aceeaşi jumătate goală a paharului mereu întoarsă în aşa fel încât să nu se vadă jumătatea plină, nu îmi place atmosfera de negativism permanent. Sau, poate, nu eram eu in dispoziţia necesară pentru aşa ceva când am citit cartea. Se poate.

Am apreciat, dar doar la nivel raţional, nu cu coraconul, lumile ciudate, dar tocmai de aceea atrăgătoare pe care autoarea reuşeşte să le creeze atunci când începe – destul de des în carte – să zburde pe câmpiile imaginaţiei (scuzaţi barbarismul, dar aşa mi-a venit şi aşa îl şi las). Adică se vede clar că există mega-condei în Magda Cârneci. Numai că eu nu am putut trece de nivelul de apreciere a stilisticii pentru că lumile create mi-au părut prea haotice, prea strigându-se singure, prea negăsindu-se niciodată.

Sentimentul pe care mi l-a lăsat „FEM” este că una este să cauţi drumul şi alta este să vrei să îl găseşti. Înţelegeţi ce vreţi din asta.

Au mai scris despre carte, infinit mai bine decât mine, Dragoş, Eva, Oana, Rontziki.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Amurg la Marea Neagră, o carte tulburătoare

Cine vine miercuri cu mine să îi vedem pe byron în concert?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *