Toţi avem ticuri verbale. Unii mai cu picurătorul, alţii cu excavatorul. Dar le avem. Chiar dacă nu conştientizăm sau nu ne place. Mai nou e moda asta cu romgleza, gen. Ştiţi voi cu „man” folosit din trei în trei cuvinte sau cu „whatever” din patru în patru. Preferatul meu din ultima vreme (pe care îl folosesc doar ca să mă râd de el) este „ratat”. Care înseamnă în acestă logică ceva care a fost notat, adică de la englezul „to rate”, ma înţelegeţi. Când mi l-a spus Papen prima dată, m-am hlizit corespunzător.
Dar toate aceste englezisme pe care le putem pune lejer pe umerii vremurilor globalizante pe care le traversăm pălesc vânjos în faţa unor neaoşe şi românistice cuvinte, folosite în te miri ce context. Şi, ca să nu stăm în zona teoreticului (ştiţi că îmi place mai aplicat, mai pe sistem), hai să vă spun ce mi s-a întâmplat astăzi.
M-am dus de dimineaţă la casa de bilete din Gara de Nord ca să îmi cumpăr bilet pentru Cluj-Napoca. Doamna de acolo era de o vârstă incertă, undeva între 40 şi 50 de ani, aranjată corespiunzător pentru exercitarea exerciţiului funcţiunii (ca să nu zic sulemenită). Salut frumos, ea îmi răspunde la fel de frumos şi începe şi mai frumosul dialog de mai jos.
– Vă rog să îmi daţi un bilet dus pentru Cluj-Napoca în seara asta, la trenul e 20.40.
– (după ce tatează nuş ce pe acolo) Aoleo, iubire, nu mai avem nici un loc!
– (surprins, oarecum, dar mai mult amuzat) Păi ia vedeţi la cuşetă dacă este ceva?
– Extraordinar, iubire, nici la cuşetă nu mai am nici un loc.
– Dar un tren care pleacă mai devreme este cumva?
– Ştaţi un pic să verific, iubire… Da, aveţi noroc, iubire, am un loc renunţat la vagonul de dormit. Vi-l dau?
– Da, vă rog, mulţumesc mult.
– (îmi intinde biletul) 210 lei. Să verificaţi să fie totul în regulă, iubire.
– Da, totul e ok (şi plătesc). La revedere, mulţumesc.
– La revedere, să aveţi drum bun, iubire.
The end :D
7 thoughts on “Despre ticuri verbale”
:)) și când ajungi la Cluj, o să auzi muult : „Pățăști!”
ma pe mine ma enerveaza ticurile verbale. mai prind si eu cate unul din cand in cand… si ma enervez singur cand constientizez ca-l am… :)) si cu cat ma enervez mai tare cu atat il spun mai des si devine o chestie de imi doresc doar sa dorm… ca poate maine trece :))
ticuri verbale zisasi? Ohoho, de care vrei? Am de toate :))) Mai curate, mai murdare, mai de familie, mai de iesit in oras, mai de serviciu.. you name it :P
Si eu am o gramada de cunostiinte care folosesc diferite ticuri verbale de la vulgare la ciudate. Un prieten de fiecare daca cand se intalneste cu cineva zice que passa, am o prietena care foloseste foarte des „al meu”, tata cu toate persoanele vorbeste cu „copilul meu” si lista e lunga.
Imi place sa observ ticurile verbale ale celor apropiati.
Am doi prieteni care au un tic verbal aproape identic. Cand vor sa-mi ceara ceva sau sa-mi spuna ceva important, tusesc. Unul dintre prieteni tuseste o data, celalalt de doua ori. Dupa ce tusesc, incep sa-mi ceara… :)
O amica, cand e bine dispusa, nu ma scoate din „fratica”.
Un vanzator de ziare spune DA! militareste cand il intrebi daca are vreun anume ziar.
Probabil ca toti oamenii au ticuri verbale, dar stiati ca exista oameni care le folosesc in mod creator?
Este vorba despre cei care sufera de AFAZIE. Afazia este boala legata de creier si iti da deficiente de vorbire.
In functie de gravitatea bolii, poate fi tratata sau nu. Daca copilul merge la logopedie de mic, defectele de vorbire pot fi ascunse.
Eu sufar de aceasta boala si nimeni nu stie, doar parintii mei – care ma duceau la logopedie cand eram copil.
De exemplu, nu pot sa incep propozitiile cu o vocala (fata de straini). Asta e cu adevarat ciudat. :)
Fata de prieteni, pot sa incep propozitiile oricum, n-am probleme. Dar fata de straini, nu pot incepe o propozitie cu o vocala.
Din aceasta cauza, trebuie sa improvizez si sa fac tot felul de introduceri ca sa maschez defectul.
De exemplu, daca doresc sa cumpar anumite ziare, nu le pot pronunta numele direct vanzatorului de ziare. Trebuie sa fac tot felul de introduceri sau improvizatii…
Nu pot cere direct ziarul, trebuie sa-l intreb de exemplu daca are ziare cu anunturi, apoi pot pronunta numele ziarului. :)
Dupa mii de exercitii la logopedie si in viata de zi de zi, faptul ca sufar de afazie e un secret personal.
Asa, tovarasi, nu va fie frica sa recunoasteti ca aveti si voi de asta, caci categoric si bloggerii sunt oameni :))
Un fel de honey in engelza sau tesoro in italiana.