05.12.2016

Sanctus

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Știu că și vouă vi se întâmplă să scrieți despre o carte la ceva vreme după ce ați citit-o. Iar explicațiile pentru asta sunt multe și mărunte. Și contează doar pentru a înțelege mai bine natura umană, nu pentru cartea în sine :)

Așa mi s-a întâmplat cu ”Sanctus” a lui Simon Toyne. Pe care am citit-o în noiembrie anul trecut. Și despre care scriu, după cum se vede, abia acum. De ce acum? Pentru că abia acum am găsit acele câteva minute mai relaxate în care să găsesc feelingul necesar pentru a scrie despre o carte citită și care mi s-a părut că are o ”șmecherie” :) Și zic asta în sensul bun, de marketing, dacă vreți. Să mă explic.

Simon Toyne scrie foarte bine. Pe genul pe care scrie, vreau să zic. Adică un fel de policier religios (dacă există așa ceva, dacă nu v-ați prins voi ce vreau să zic :D). Adică te face să întorci paginile cu nerăbdare să vezi ce se mai întâmplă. Acțiunea este una îndeajuns de ciudată încât să te facă să ridici sprânceana și să vrei să vezi ce mai apare în schemă. Sigur, mai este și partea religioasă, ca să zic așa, care pentru mine nu înseamnă mare lucru (reprezintă cel mult un interes antrolopologic), dar care pentru cineva cu anumite sentimente creștine poate reprezenta întreaga esență a cărții.

Nu o să vă spun despre ce e vorba. Pentru că v-o recomand să o citiți. Dar vreau să revin la faza cu ”șmecheria” (din nou accentuez că o zic în sens bun). Găselnița lui Toyne pentru intrigă și desfășurarea întregii acțiuni este una originală. Scandaloasă pentru ultrașii credincioși, distractivă pentru ultrații atei și spectaculoasă pentru ceilalți. Printre aceștia ”ceilalți” mă număr și eu. Și gata mai mult nu vă spun că stric toată faza :)

Mai zic doar că îmi pare tare rău că am ratat venirea lui Simon în București (ia vedeți ce încântat a fost el de vizita lui la noi), dar mă bucur că și-a făcut timp să meargă pe la Foto Union să facă și el niște poze adevărate :D

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

O mai țineți minte pe Ana Maria?

Am văzut și eu, în sfârșit, Casablanca

Un comentariu

  1. joi, 27 decembrie 2012, 13:28

    […] văd cum Simon Toyne va continua ce a început cu “Sanctus“, carte care mi s-a părut o mare şmecherie. În sensul bun, desigur :) Aşa că am citit “Cheia” cu toată curiozitatea de care am […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *