Încep prin a vă spune că mă irita teribil personajul Văru Săndel şi că schimbam instant postul când mă nimeream, din greşeală, cu telecomanda pe vărul cu pricina. Am reacţionat aşa cum reacţionează orice om normal de pe planeta asta la un stimul iritant: încearcă să îl facă mai pierdut decât ne făceau noua părul frizerii când eram mai mici. Şi e ok să se întâmple aşa. Adică, să am pardon, ce treabă aş fi putut eu avea cu Văru Săndel în afară de a ne intersecta, cu extrem de rare ocazii de o intensitate extrem de scurtă, la televizor, eu de o parte a ecranului, el de alta? Numai că, vedeţi voi, aşa cum se întâmplă de multe ori în viaţă, ai momente în care stai şi cujeţi că ai fi putut fi un ptic mai cujetat înainte de a pune pă cineva pă stelaja ceie de scrie pă ie „inervanţi”.
Pe Văru Săndel îl cheamă, pe numele de civilie, Sandu Pop. Şi este actor. Nu îi dau alte calificative gen „bun”, „foarte bun” sau alte alea până nu îl văd prestând în mai multe piese. Dar pot să vă spun că mi-a plăcut cum a jucat în Elling, alături de Marius Florea Vizante, Mihaela Măcelaru şi Şerban Georgevici, pe un text care are la bază romanul Fraţi de cruce, de Ingvar Ambjørnsen. Mulţumesc încă o dată celor de la Editura ALL pentru invitaţie :)
Mi-a trebuit ceva timp până să fac legătura între Sandu cel de pe scenă, care făcea un personak Kjell excelent, şi Văru Săndel. Dar când am făcut conexiunea, am ridicat sprânceana şi m-am gândit, din nou (mi se întâmplă de astea des, nu mă învăţ niciodată) la cât de superficiali suntem când catalogăm anumiţi oameni. Şi cât de repede o face. Sigur, ar fi culmea să stai să faci documentare pentru fiecare om cu care te intersectezi, ai da-o în alte alea, psihiatrice. Cum ziceam, este normal să ai un mecanism de apărare prin care să elimini tot ce te stresează la nivel aparent. Şi totuşi…
Vă recomand să mergeţi să vedeţi piesa. Pentru că textul este excepţional (abia aştept să citesc şi cartea), iar Vizante face un rol de zile mari, demonstrându-mi, încă o dată, că este un mare actor. Gestul său prin care îşi tot aranja părul este artă de artă, dacă îmi permiteţi expresia total neteatrală :)) Veţi râde mult la această piesă. Dar veţi rămâne puţintel şi pe gânduri. Aşa cum trebuie să vă simţiţi după o astfel de creaţie :)
6 thoughts on “Despre Văru Săndel, Elling şi cum se mai schimbă oamenii”
Vizante este un actor desavarsit. Mare, mare de tot.
Si mie mi-a placut piesa. Bizara dar profunda.
Si cartea o am pe lista :)
E beton Vizante! Dar eu am insistat in text pe Sandu pentru ca a fost o foarte placuta surpriza. Iar carte, desigur, e prima pe lista de citire dupa ce termin Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri a lui Eric-Emmanuel Schmitt :D
‘variatiuni enigmatice’ este superba! si cartea si piesa de teatru.
Si mie mi-a placut foarte mult Sandel, numai ca mie mi se parea simpatic si inainte de piesa :)
L-am mai vazut si stiam ce potential are.
ii stiu pe Vizante si Georgevici cum joaca, ii stiu pe Massaci si pe Cristi Juncu.
am citit acum si parerile voastre, merg sa vad piesa :)
da, exact! gestul ala! f bun! :)