28.07.2016

Jurnal de esență tare – Argentina, ziua 2

Preambul: Recunosc spășit și, totodată, emoționat că nu mă așteptam ca acest jurnal să vă intereseze așa de tare. Am rămas cu gura căscată când am văzut că poveștile mele din prima zi au făcut aproape 2000 de vizualizări… Vă mulțumesc, cred că mă apuc de făcut reportaje :D

Încep a doua filă a ”Jurnalului de esență tare”, realizat în colaborare cu berea Stejar, (pot să mă pup singur pentru faza cu fila? :D) prin a vă spune că e frumușel foc Buenos Aires ăsta :D Și vă spun asta în condițiile în care încă nu m-am plimbat ca lumea prin oraș, ci doar așa vreo juma de oră pe străzile din jurul hotelului. Asta pentru că, în ciuda celor care o bagă pe aia cu chinezu plimbărețu, io chiar am venit la treabă aici. Ce treabă nu pot să vă spun, pentru că după aia trebe să vă ucid și îmi sunteți prea simpatici ca să fac asta :D Vă dau o poză făcută de la mai înălțime care, cred eu, vă arată cam cum e Buenos Aires ca feeling: adică multă verdeață, clădiri foarte înalte și multe steaguri :)

Vă spuneam că ieri după masă echipa națională de rugby a făcut un mic antrenamentaș, ca să zic așa :)), în parcul de lângă hotel (tot nu știu numele parcului, stați liniștiți :D). Ce nu v-am spus și vă spun acuma este că falnicii noștri stejari (hai că am băgat-o ca lumea pe asta :D) au cam sucit capetele unor focoase argentiniene (de unde le scot, frate :D) în drumul lor pe jos către locul de antrenament. De altfel, băieților li s-a întâmplat de multe ori să fie opriți pentru a face poza cu, firește, niște fete. Băieți nu am văzut să ceară așa ceva, dar poate, e drept, nu am fost io foarte atent :D

Somnul a fost beton în prima noapte. Era și normal după mai bine de 24 de ore în care abia ce am reușit să ațipim de câteva ori pe avion. La micul dejun tricolorii arătau fresh și plini de bună dispoziție (și zău că unii dintre ei au un umor de râzi cu lacrimi :D).

Mâncarea e bună aici. Cam ca și la noi, numai că îmi pare un pic mai bine gătită :)) Nici fructele nu sunt diferite de ce mâncăm la noi, carnea de orice fel e tot așa, e cam tanda pe manda totul. Așa ca să vă fac în ciudă, am cumpărat căpșuni foarte buni la 5 pesos kilogramul, adică la 5 lei și ceva :D Și sunt buni rău :D Nici sucurile nu mi se par diferite, deși Cătălin Fercu, autodeclarat mare maestru în Sprite, zice că e mare diferență între ce se bea la noi și ce se bea aici. Bine, băi Cătă, dacă tu zici… :D

Primul antrenament mai serios al băieților s-a desfășurat la o bază sportivă aflată la câteva sute de metri de Rio de la Plata, un fluviu care e mare rău, de am crezut prima dată, așa mai de la distanță, că e Oceanul Atlantic :)) Au fost două ore în care băieții au tras tare și în care am simțit că sunt extrem de concentrați pe pregătirea meciului de sâmbătă cu Uruguay. Mai ales ”grămădarii” m-au făcut să simt niște furnicături pe șira spinării când au împins la jugul de antrenament cu o răutate impresionantă (traducere: grămădari=pachetul de înaintare; jugul=o chestie mare și grea de metal cu care băieții se antrenează :D). Una peste alta, mi-a cam crescut inima când am văzut determinarea jucătorilor și nu vreau să fiu cu păcat, dar cred că băieții o să facă un meci foarte bun în Montevideo :D

Nea Pompi (un personaj de mare anvergură, despre care o să vă mai povestesc aici) a vrut el să facă o poză cu mine :D Dar și io am vrut, recunosc, că e prea de mare angajament nea Pompi :)) L-am chemat și pe șăfu FRR Alin Petrache și am și io o amintire tare faină cu doi oameni care au avut și încă au un impact deosebit în rugbyul românesc :)

Horațiu Bărgăunaș (unul din cei mai buni arbitri de rugby de la noi, chiar dacă am strigat la el din tribună la semifinala Cupei României :D) a fost prins în flagrant delict de către colegii de la club16.ro (sanchi, tot io am fost, vă dați seama :D) cum trata pe ascuns în plină vedere cu Dan Dinu, unul din finanțatorii RCM Timișoara :D

Și pentru că tot am ajuns la acest subiect, la masa de prânz i-am spus lui Dragoș Dima că tocmai ce am lansat club16.ro, iar reacția lui de bucurie m-a bucurat și pe mine foarte tare :) Cum dracu să nu mă simt bine că un jucător de bază de la națională se bucură când aude de inițiativa noastră, a suporterilor, care, la urma urmei tot pentru ei, pentru jucători este făcută? :)

Am făcut și pe reporterul de televiziune. Pentru că mi-am asumat sarcina de a-i intervieva pe Romeo Gontineac, antrenor cu trei sferturile, și pe Sorin Socol, căpitanul tricolorilor :D Am fost foarte bun, vă dați seama :)) Vă dau pozele-martor mai jos și filmul cu interviurile și mai jos :))

La plecarea de la baza de antrenament a avut loc faza zilei. Autocarul cu care venisem până acolo (de ăla modern, cum se cuvine unei naționale) s-a stricat sau nu știu ce a avut, așa că argentinianul care se ocupa de delegația română a trebuit să facă rost urgent de un alt mijloc de transport. Și ne-a adus un Mercedes de vreo 30 și ceva de anișori trecuți bine, care era pentru… transport școlar :)) Vă imaginați întreaga echipă de rugby a României intrând într-un autobuz de ăla mic și prăpădit :)) Dar cu toate acestea, distracția a fost maximă, dovada fiind chiar poza de mai jos, care mie mi se pare ilustrativă pentru starea de spirit din rândul tricolorilor :)

Am executat, după cum vă raportam la început, și o scurtă plimbare pe străzile din jurul hotelului. Așa la prima vedere există două deosebiri fundamentale între Buenos Aires și București: 1. aici sunt extraordinar de multe spații verzi foarte bine îngrijite și 2. argentinienii preferă să construiască înalt rău și să lase spațiu mai mult pentru străzi și pentru spații verzi. În magazine găsești cam aceleași lucruri pe care le găsești la noi și cam la aceleași prețuri (e drept, însă, că io nu cel mai indicat pentru hinturi despre shopping :D). Ne-am oprit și în fața unei agenții imobiliare și ne-a cam căzut fața când am văzut că aici se pot lua apartamente care păreau mișto (e drept că nu știm zone sau alea, alea) pe la vreo 30.000 de euro…

Cam asta a fost în a doua zi de Buenos Aires. Sau, mă rog, ce îmi aduc aminte și ce vă pot spune :D Ne auzim mâine cu episodul 3.

Să fiți iubiți!

Mai jos aveți filmul cu cele două interviuri pe care le-am executat cu Romeo Gontineac și Sorin Socol :)

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Vă salut cu drag din Buenos Aires (au și aici bere bună :D)

Asta la vista, Buenos Aires, că tare mi-ai plăcut…

9 comentarii

  1. miercuri, 10 noiembrie 2010, 07:32

    Chinezule!, mai ramane sa te vedem si „cum culci balonul in terenul de tinta”.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. Adrian SM
    miercuri, 10 noiembrie 2010, 08:14

    Ce fain ştii să ne povesteşti … :) Aşteptăm cu nerăbdare noile episoade din aventura ta sud americană.
    P.S. Şi pe tine nu te-a „placat” nici o localnică focoasă?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. miercuri, 10 noiembrie 2010, 08:21

    Bre sefu, asta fu cel mai tare text de citit in metrou pe tura Pacii-Unirii. Era sa uit sa cobor ;) Cand scoti o carte?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. miercuri, 10 noiembrie 2010, 12:21

    @VirtualKid
    am de gand sa fac o aroganta de asta mai imediat :))

    @Adrian SM
    intre noi fie vorba, nu prea sunt de mare angajament buenosairencele astea :D

    @Sabina Cornovac
    lasa, draga, lecturile astea suburbane si la munca :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. miercuri, 10 noiembrie 2010, 18:59

    vezi ca este corect capsune, cand este vorba de fruct si capsuni cand e vb de mai multe plante.
    In rest, misto destinatia…sunt invidioasa

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. miercuri, 10 noiembrie 2010, 19:32

    abia astept episodul de maine:)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. Mircea Pauseniuc
    miercuri, 10 noiembrie 2010, 19:38

    …esti mare,barosane…..au dat interviurile si la „Observator” pe antena 1…astept un nou episod argentino-uruguayan !
    ….mejores deseos a todos los jugadores!
    hasta la vista

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. miercuri, 10 noiembrie 2010, 23:53

    Si le-ai dat voie fetelor sa se pozeze cu baietii nostriiiiiiii???:))
    Multumesc din suflet pentru acest jurnal,imi place teribil,ai fler!

    Pana una alta, noroc cu sudamericancele:D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. marți, 23 iunie 2015, 09:04

    […] la grătar, sunt la serviciu. Că atunci când sunt în Thailanda, sunt la serviciu. Că atunci când sunt în Argentina, sunt la serviciu. Că atunci când trag cu muniție reală în poligon, sunt la serviciu. Căci, […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *