Orașele care trăiesc în trecutul viitorului care ar fi putut fi

Mie îmi place foarte mult să merg la Cugir. Pentru că mă duc acasă la bunica doamnei mele, la o casă pe deal în Cindeni (așa îi zice cartierului) și mă relaxez într-un mare fel. Stăm la 10 minute de mers ”pe deal”, de unde ai o panoramă excelentă asupta…

Cateva poze cu foto-explicatii despre pe unde am umblat

Cum simteam nevoia organiza sa ma rup un pic de Bucuresti (nu de oras in sine, ci de nebunia pe care o execut atunci cand sunt „capitalist”) am plecat la Cugir, cu tot familionul, ca sa ne petrecem Pastele. Si cum, vorba aia, o imagine vorbeste mai mult decat 1234…

Iar am înălţat zmeul

Păi ce să ne facem dacă pitica mea minunată a prins drag de zmeul ăsta? Ia uite-o pe magnifica mea cât de mândră trage de sfoară, sus, pe dealul Cugirului… Apoi am plecat cătrea casă…

Hai că mai bag nişte poze. De data asta de sus, de pe deal…

Dacă eşti în Cugir, urcă până în Cindeni – cartierul de sus, de case –  şi apoi ia-o frumuşel în sus pe deal. O să ajungi la o băncuţă care te întâmpină cu un mesaj grozav, dacă e să mă întrebaţi pe mine: Bună dimineaţa, soare!. Iar priveliştea de sus…

Sentimentul românesc al fiinţei mele tinde cu nădejde către zero…

21.07.2008 Avem atâtea locuri minunate în ţara asta a noastră, pe care o iubim şi o urâm cu egală nepăsare, pe care o scuipăm şi o sărutăm în cantităţi perfect echivalente, pe care o uităm şi de care ne reamintim într-o complementaritate înduioşătoare. Dar plăcerea de a vedea aceste locuri…

Compoziţia sufletească necesară pentru a scrie pe blog

18.07.2008 Weekendul ăsta sunt pe la Cugir şi pe la Geoagiu. Netul merge mai rău decât merge o Dacie la Monza. Plus că traficul de ţară a cinşpea africană de la Bucureşti până aici m-a lăsat fără vlaga necesară de a mai scrie ceva pe blog până mă întorc. Iertare,…