Sentimentul românesc al fiinţei mele tinde cu nădejde către zero…

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

21.07.2008

Avem atâtea locuri minunate în ţara asta a noastră, pe care o iubim şi o urâm cu egală nepăsare, pe care o scuipăm şi o sărutăm în cantităţi perfect echivalente, pe care o uităm şi de care ne reamintim într-o complementaritate înduioşătoare. Dar plăcerea de a vedea aceste locuri este egalată neîntrecut de scârba, jena şi plictisul pe care îl simţi în acele momente de un patetism înălţător când te deplasezi între o frumuseţe şi alta pe redundantele drumuri ale patriei mumă. Mai ales când eşti martor la înălţătoarele momente ale PETurilor multicolore şi, uneori, chiar tricolore, ale pachetelor goale de ţigări, o banalitate deja, şi ale unor flegme compostatoare lansate cu migală devastatoare de către compatrioţii din maşinile care stau aliniate precum astrele duhnind a complezenţă la semafoarele care împânzesc organic deja ţara asta frumoasă.

În weekend am executat cam aşa: Cugir, Geoagiu Băi, Cetatea Câlnic, Transfăgărăşanul cu toate minunăţiile de acolo. Locuri superbe, incalculabile. De o frumuseţe care îţi loveşte devastator sufletul tău de român şi din care te coboară plenipotenţiar lucrurile pe care le-am spus mai sus şi de care mi-e scârbă să îmi mai amintesc…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Sentimentul românesc al fiinţei mele tinde cu nădejde către zero…”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)