22 de cărți și jumătate. Atât am reușit să citesc în ultimele trei luni ale pârdalnicului de an 2025. Sub media mea clasică.

Cumva, un semn că finalul anului a fost mult mai solicitant pe linie de business decât mi-aș fi dorit… Să sperăm că 2026 o să fie mai puțin stresant. Că, dacă o să fie frate bun cu 2025, atunci tot așa de puține cărți o să raportez pe medie în topurile mele trimestriale, ce să zic…

Dintre toate cele citite, am făcut Top 10. Care trag nădejde să te ajute să alegi ce să citești. Că știu deja că asta se întâmplă cu multă lume de fiecare dată, cu fiecare top pe care îl lansesc. Ceea ce mă onorează și mă mușcă de… aripile livrești, ca să zic așa :)

Ziceam de jumătatea de carte citită. Că m-am oprit. M-a respins. Aia din josul articolului. Motivul: este pseudo-știință combinată cu stilul ăla americănesc de a te aburi. Ceea ce mă enervează teribil. Altora le place, în schimb. Treaba lor. Io nu servesc așa ceva. Deloc.

Aia zic.

Top 10

Locul 1. Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniș
Nu mă întreba ce mi-a luat atât de mult să o citesc. Că n-aș ști ce să îți răspund. Dar este o carte minunată. Nu neapărat ca scriitură (deși Liiceanu nu e că nu o arde bine pe zona asta). Ci pentru că este despre Noica. Un om, un creator, un gânditor pe care îl respect și admir în egală măsură. Este, pentru mine, o carte de aia de recitit constant.

Locul 2. Bogdan – Alexandru Stănescu – Peștii cubanezi
Minunate eseuri. Plecate de la analiza (sau cum să îi zic…) a altor eseuri. Legate de niște fire roșii foarte fain identificate. Este, dacă vrei, o încântare intelectuală să le citești. Și pentru că apelezi de multe ori la Google sau la ChatGPT. Că autorul te trimite înspre niște zone (concepte, autori, cărți) pe care nu le prea știi. Dar le descrie atât de fumos încât vrei să afli mai multe despre ele. Semn de carte bună, după creierii capului meu.

Locul 3. Diana Vasile – Anatomia traumei
Citește cartea asta. Atât îți zic. Și să nu mă iei cu ”dar eu nu am nicio traumă, de ce să o citesc?”. Că nu este despre ce traume ai s-au n-ai (crezi tu…) tu. Ci despre cum să înțelegi lumea din jur. Să îi înțelegi pe ceilalți. Și să înțelegi că fiecare dintre noi nu doar că suntem diferiți, dar trăim diferit, așa cum putem și așa cum am reușit să ne revenim. O carte de citit cu carnetul de notițe lângă tine.

Locul 4. Lidia Yuknavitch – Cronologia apei
Foarte dură cartea. O auto-biografie care te fascinează (ca orice auto-biografie pe care nu o simți ca o abureală de PR). Cu autoarea provenind dintr-o familie foarte… interesantă. Ca să nu îi zic altfel. Am tresărit de câteva ori în timp ce o citeam. Pentru că am regăsit în anumite personaje și în anumite comportament oameni pe care îi știu. Și în câteva m-am regăsit și pe mine…

Locul 5. Barbara Oakley, Olav Schewe – Învață profesionist
E o cărțulie, nu o carte. Dar este o sinteză foarte bună a tehnicilor prin care poți să înveți mai eficient. Mă refer nu la învățatul academic neapărat. Ci și la învășatul permanent. Ăla pe persoană fizică, să îi zic așa. Am făcut trei filmulețe cu ce învățăminte am tras eu din carte: despre cum să ne motivăm mai bine (că toți avem problemă cu asta…), despre cum să ne auto-disciplinăm (ăla io, ăla io…) și despre tipurile de învățare.

Locul 6. Roger-Pol Droit – Alice în țara ideilor
M-a surprins când am văzut că am plasat, cu mânuțele mele proprii, cartea asta pe locul 6. Semn că mi s-a părut mai interesantă decât am crezut la prima vedere. Este un fel de reinterpretare a celebrei cărți cu Alice, dar care ajunge într-un fel de traseu prin mai multe epoci filosofice. Cumva trase de păr întâlnirile cu filosofii celebrii (aia cu Socrate chiar îți dă niște zâmbete la feng shui). Dar utilă de înțeles conceptele și sentimentul epocilor prin care călătoresc personajele.

Locul 7. Parmy Olson – Supremație
E foarte bună cartea dacă vrei să înțelegi cum de s-a ajuns la această cursă a înarmărilor în domeniul AI. Care cursă, zic unii, o să se sfârșească nasol cu explozia acestei bule. Și o să avem de suferit toți. Fără excepție. Carte face un istoric documentat al personajelor principale din această bătălie. Din care putem înțelege multe. Mai ales printre rânduri.

Locul 8. Eugen Lascu – Active Turnaround – Redresarea activă. Răspunsul la Era Disruptivă
I-aș zice o carte musai de citit de toată lumea din business. Sigur, e mai tehnică, mai academică. Și poate n-ar strica o re-editare un pic mai întru popularizare. Dar conceptele din lucrare te ajută foarte mult să înțelegi ce opțiuni manageriale ai în această lume de o ciudățenie exemplară, ca să îi zic așa.

Locul 9. David Christian – Povestiri despre viitor
Te pune pe gânduri ce zice autorul. Care pornește de la ideea (absolut validă, după mine) că oamenirea își construiește viitorul și prin narațiunile pe care le spune despre sine, cum ar veni. Și face o analiză a ceea ce va să vină. Mă rog, analiză. N-ai cum să analizezi viitorul. Doar să speculezi despre posibilele viitoruri. Și autorul o face foarte bine. De aia te pune pe gânduri. Că vezi ce opțiuni avem ca omenire și cum pare că le alegem tot pe alea cele mai proaste.

Locul 10. Horia Ghibuțiu – Permis de presă
O carte care un pumn în freza social media. Pe care Horia o acuză de toate cele rele. Și are dreptate. Că sunt multe rele la social media. Doar că Horia nu le zice și pe cele bune. Dar, spre deosebire de unii autori care mă încrâncenează cu ce zic prin cărțile lor, pe Horia nu doar că nu mă pot supăra, ba chiar apreciez teribil că scrie cum scrie. Am făcut și un soi de recenzie video, dacă te coafează.

Celelalte cărți sunt după cum urmează, aproximativ în ordinea în care mi-au plăcut.

Peter May – Casa neagră
O carte polițistă bună. Pe care nu aș fi citit-o dacă nu mi-ar fi zis prietenul și asociatul meu Vlad Dulea că este implicat în apariția ei. El este co-editor împreună cu Crime Scene Press. A descoperit cartea când a fost în Scoția în urmă cu ceva ani și a vrut să o aducă și în România. Și bine a făcut. Că e mult mai mult decât o carte polițistă. Altfel spus, dacă scoți filiera polițistă din ea, tot rămâne o carte bună.

Gunnar Anderson – We Call Them Vikings
De departe cea mai bună carte despre ceea ce noi numim (că cei care au trăit-o nu i-au zis niciodată așa) Epoca Vikingă. Cu multe mituri demontate. Dintre care cel cu coiful cu coarne m-a inspirat să fac și un video. Este, practic, o carte care conține o serie de studii pe căprării despre ceea ce noi numim azi vikingi, dar eu și-au zis predominant altfel. E mai tehnică, așa, dar e utilă în draci pentru pasionați. Recenzia video a cărți (cu mine cu coarne :D) este aici.

Neil Oliver – Din înțelepciunea veacurilor îndepărtate
O serie de eseuri. Care au ca numitor comun un fel de acuză nerostită a autorului că noi ca omenire ne-am cam îndepărtat nu doar de natură, ci și de ceea ce ar fi trebuit să devenim noi ca umanitate. E scrisă bine. Și cu analogii puternice. Dar ce a tras-o în jos în topul meu este că tone of voiceul este cam prea nostalgic după o epocă de aur pe care cel mai probabil nici nu am avut-o ca omenire…

Maura Gancitano – Oglindă oglinjoară
De citit dacă te interesează combinația dintre stima de sine și lumea digitală în care trăim.

Philip Freeman – Pe toți zeii!
Un fel de recapitulare personală a autorului a unor mituri și legende antice.

David Anderson – The Delusion of Passion: Why Millennials Struggle to Find Success
Cam americană pentru gustul meu, dar are câteva insighturi interesante despre generația în cauză.

Jesse Mecham – You Need a Budget: The Proven System for Breaking the Paycheck-to-Paycheck Cycle, Getting Out of Debt, and Living the Life You Want
O carte utilă, dar cu o singură condiție: să și aplici ce zice. Cel mai mult mi-a plăcut ideea că nu e bine deloc să mori cu mulți bani, fără să îți fi trăit viața. Că nu ajuți pe nimeni. Nici măcar pe copiii tăi cu adevărat.

Sigmund Freud – Despre fericire
Mi-e foarte greu să îl citesc pe Freud. Mi se pare de fiecare dată că parcă-s într-un vis ciudat. Ceea ce este ironic, știu. Dar cartea, dacă reușești să îi prinzi stilul, e interesantă. Și aduce în discuție câteva idei în care eu cred. Cum ar fi că fericirea nu prea există. Și că putem să îi zicem simplu: absența nefericirii.

Dan Iancu – despre însumi
E poezie. Și nu prea… E scriitura lui Dan, ce să mai… Care este un tip lovit cu pucul la modul corespunzător. Așa că l-am regăsit în scriitura lui. Cu care nu prea am rezonat. Că nu prea le am cu poezia (sau ce-o fi ce scrie Dan). Dar a fost un exercițiu interesant: să citesc rândurile alea cu imaginea lui Dan în cap, de parcă mi-ar zice el chestiile alea din carte…

Dale Carnegie & Associates – Liderul influent
Stilul clasic de dezvoltare personală. Cu o recapitulare a ceea înseamnă leadershipul. Și cum să conduci oameni pe sistem mai nou, ca să îi zic așa, nu pe de ăla vechi de strigi la ei și nuș ce.

Karissa Thacker – Tools to Become an Authentic Leader and Your Best Self (audiobook)
Cam cum e aia de mai sus.

Ferdinand Jives: Stoicism: Guide to the Art of Ancient Stoic Philosoph (audiobook)
O cuvenită incursiune în stilul meu de viață, stoicismul. Ca un fel de revizuire a conceptelor, nimic mai mult.

Joe Dispenza – Distruge-ți obiceiurile nocive (juma de carte)
No comment.