Știți discuțiile alea la bere despre învățământul românesc? Când zicem că e nașpa, că nu pregătește copii pentru viața reală, că ce fac în școală nu are legătură cu realitatea, de astea. Nu că nu este așa, desigur. Doar că vin cu o întrebare la voi: dacă despre cum învață copiii avem mereu păreri, despre cum învățăm noi, adulții, nu discutăm?
Bine, e mai greu să faci asta, să accepți să te pui în locul ”împricinatului” și să încercă să găsești explicații de ce nu vrei tu, cel trecute de vârsta rosului coatelor pe băncile școlilor, să înveți lucruri care să te ajute nu doar pe partea de creștere personală, dacă vreți, ci mai ales pe calea care să te facă să devii cetățean al patriei (și zic asta fără nici o urmă de ironie).
Un exemplu aplicat al lipsei noastre de apetit în ceea ce privește partea asta cu educatul permanent este unul care pe mine mă roade de ceva vreme: nu le avem de nici o culoare cu educația financiară. Și nu numai că nu le avem (de suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană…), dar nici nu dăm semne că ne-ar interesa prea tare. Ceea ce este foarte trist. Ca națiune, zic. Cu efecte în plan personal, firește.
Bine, să nu credeți că io m-am născut deștept. Căci am fost și eu ani de zile în tabăra celor care dădeau din umeri, pe sistemul ”n-am io treabă”, când venea vorba despre educația financiară. Doar că la mine a intervenit aspectul antreprenorial. Când am înțeles că atunci când nu ești atent cu banii s-ar putea să fie ei atenți cu tine. În sensul rău. Când am înțeles că jemonfichismul financiar (pardon my French) nu te afectează doar ca persoană (deși, știu, asta te doare cel mai tare…), ci rupe o fâșie, de fiecare dată, cu fiecare român care dă din umeri, din ceea ce am putea numi spiritul cetățenesc.
Dacă vi se pare că zic niște cuvinte mari (”bine, bre, dar ce legătură are educația financiară cu spiritul cetățenesc?!”), v-aș da ca exemplu legătura directă dintre educația financiară și spiritul cetățenesc din țările la care ne uităm cu jind. Căci vorbim despre o legătură de directă proporționalitate. Ok, nu spun io aici că doar legătură asta directă contează, căci sunt multe altele în joc. Spun doar că educația financiară este o parte importantă din ecuație. Foarte importantă.
Hai să v-o zic altfel: o educația financiară solidă a fiecărui cetățean al unei țări duce la bunăstarea cetățeanului și a țării. Iar bunăstarea, cu cât este mai mare, aduce spirit cetățenesc. Gândiți-vă un pic la asta. Numai un pic. Și, dacă găsiți și voi aceste legături directe între niște concepte oarecum teoretice (deși, dacă ”traduceți” aceste concepte teoretice în plan personal, devin brusc practice), vă invit să semnați petiția pentru Ziua Națională a Investițiilor.
Stabilirea unei Zilei Naționale a Investițiilor este un pas mic. Dar unul foarte important. Pentru că, practic, ar însemna 1. recunoașterea faptului că avem lacune, ca națiune, în acestă privință 2. asumarea faptul că avem un lung drum de făcut, care începe cu acest prim pas.
Și vă rog să dați mai departe informația despre semnarea petiției, ca să ajungă la cât mai multă lume. Vă mulțumesc.