Ce ți-e și cu contextul ăsta… Cât de important este să punem lucrurile în context, nu să ne uităm la ele de parcă ar fi singure pe acest pământ, cum ar veni, fără nici o legătură cu alte chestiuni care se întâmplă.
Să luăm exemplul apelului recent lansat de niște academicieni (îl aveți mai jos, în toată splendoarea sa retorică). Textul în sine, dacă ar fi să excludem contextul și să ne uităm strict la ideile exprimate acolo, este cel mult înduioșător. Cum ar veni, niște moșuleți simpatici, care s-au adunat la o bragă să deplângă disoluția idealurilor românești de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Idei pe care, dacă ești român cu acte în regulă, nu ai cum să le dai reject, așa, la nivel ideologic.
Doar că, dacă punem textul în contextul în care a apărut, încep să apară virgule majore, de substanță. Sau, ca să mă iau după declarația academicianului (sic!) Ioan – Aurel Pop (apropo, în textul apelului, nu există pauză înainte și după cratimă la numele omului), unul din inițiatorii apelului, datorită contextului, a ieșit un bulshit (dap, folosesc acest englezim, în ciuda Academiei). Mai preciz, omul a zis așa, la Radio România Actualități: ”s-a ajuns în această situație gravă datorită unor erori”.
Încă o dată, omul e academician. Care militează pentru identitate românească și alea, alea. Și, în timp ce militează el de zor, o dă cu limba română de gard. Academician fiind. Probabil, în viziunea sa, limba română nu are caracter identitar. Sau ceva.
Bun, revenind la punerea în context. Să ne imaginăm că acest apel ar fi apărut în iunie. Sau în mai. Sau în septembrie. În orice an (la cum e scris textul, la ce exprimare se folosește, ar fi putut fi folosit și la înscăunarea lui Cuza, și la 3 zile după Marea Unire, și la Congrexul al XX-lea al PCR și cu 4 zile înainte de Revoluția din 1989). Maxim, cum zicea, ne producea o înduioșare. Cam cum simțim unii dintre noi când ne aducem aminte de ”La Medeleni”.
A alege să lansezi acest apel fix în perioada asta nu are nici o legătură cu iubirea de neam și de țară și de identiate națională. Ci cu faptul că tu, ca Academie, ai ales să declari că susții PSD și ce vrea acest partid să facă cu țara asta. Ceea ce este, din orice punct de vedere, o descalificare instituțională.
Academicienii, ca oameni, pot să zică ce vor. Pot să susțină și introducerea pedepsei cu moartea. Pot să susțină întoarcerea la comunismul berian. Pot să susțină tăierea moțului cu drujba. E treaba lor de cetățeni. Dar, când implici instituția Academiei în părerile tale ca om, atunci nu ești altceva decât un mojic cu diplomă.
Tot ca punere în context: știați că există la DNA un dosar în care pârdalnica Academie Română a făcut o mică bubă?
Încă din 2010, Curtea de Conturi a considerat că instituția academică a înstrăinat un teren de 42 de hectare al moșiei Băneasa-Dămăroaia. Conducerea Academiei s-ar face vinovată de abuz în serviciu și gestiune frauduloasă pentru faptul că a primit în schimbul proprietății un teren mai ieftin. Prejudiciul calculat de Curtea de Conturi se ridică la 2,35 miliarde de lei.
Well, ați înțeles, DNA este un mare dușman pentru mulți din Academie. Pentru că, nu-i așa, cum de își permite această insituție total ne-românească (susținută de Europa, NATO și alte căcățișuri de astea globalizatoare, care, firește, ne omoară identitatea națională) să ia la bani mărunți ditai academicienii păcii?!
Aveți mai jos apelul semnat de mai mulți academiceni. Am păstrat fix forma în care a fost dat. Din care înțelegem și mai multe despre secolul în care trăiește cu adevărat această instituție.
IDENTITATE, SUVERANITATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ
Apelul unor academicieni români
Către Poporul Român,
Către instituţiile Statului Român
Având în vedere poziţia Academiei Române, de instituţie identitară fundamentală, aflată de
un secol şi jumătate în serviciul Naţiunii Române,
semnatarii acestui Apel,
îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o
continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României,
cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini
politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (rescrierea
tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale,
subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor
care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive,
prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a
sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are
ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni
sociale),
preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de
crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de
integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în
aceste zone,
ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acţiuni,
ne pronunţăm cu tărie în favoarea identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale,
solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze şi să
acţioneze pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi
toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a
stabilităţii statului de drept.
Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toţi locuitorii acestui
pământ,
ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înţelepciune şi de
patriotism,
ne adresăm oamenilor politici, invitându-i să conlucreze cu responsabilitate şi patriotism
pentru binele României,
cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a
centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor româneşti, eveniment pe care poporul român
l-a aşteptat, pentru care a suferit, a lucrat şi a luptat atâtea veacuri şi pe care l-a realizat cu atâtea
jertfe.
Să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor următoare, tuturor
locuitorilor României, o ţară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut şi pentru cultura sa, cu
respect de sine, stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite, dar cu
identitate proprie, românească.
Aşa să ne judece viitorul!
Iniţiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun
şi semnat de un mare număr de membri ai Academiei Române
8 februarie 2017
3 thoughts on “Text și context în aplelul la rromânism lansat de Academia Română”
„Bibliografie” suplimentară și coincidențe, simultaneități temporale grăitoare (aceeași zi, cam aceeași stilistică):
http://basilica.ro/acad-ioan-aurel-pop-la-anb-2017-cu-sinceritate-daruire-si-sentiment-putem-face-ca-adevarul-sa-ajunga-acolo-unde-trebuie/
La Palatul Patriarhiei din București s-a desfășurat în 8 februarie 2017 ședința anuală a Adunării Naționale Bisericești. Patriarhul Daniel a prezidat lucrările
În cadrul ANB 2017 a vorbit și Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Ioan Aurel Pop. Academicianul a susținut o prelegere în care a subliniat, printre altele, că Biserica Ortodoxă Română poate să restaureze armonia și unitatea în societatea românească.
Am ascultat înfăptuiri deosebite pentru anul 2016 care ne umplu inima de bucurie. Suntem în 2017 și, așa cum Preafericirea Sa a spus aici la început, ne pregătim pentru marele praznic și de credință și de unitate națională 2018. Constatăm că ne trezim și suntem în plină dezbinare. Vreau să vă reamintesc că este un an încă înaintea noastră până vine ziua de 27 martie, noi suntem acum în februarie 2017, și nu ne-am gândit cum să începem marea sărbătoare a unității. 27 martie a însemnat unirea Basarabiei, este prima provincie care a venit înapoi în țară.
2018 este anul unității de credință și de neam proclamat de Biserica Ortodoxă Română.
Plecând de la asta, cred că în aceste momente, în lunile care vor veni, Biserica Ortodoxă Română și poate și Academia Română, ca instituții principale de spiritualitate și de cultură ale acestei țări, ar putea să se ofere în această societate dezbinată să reinstaureze armonia, unitate, coeziunea, eliminarea acestei diviziuni care este bună până la un punct că uneori dacă ne divizăm ne putem uni mai bine mai târziu, dar nu este bine să sărbătorim unirea neuniți.
Abordarea specificului provinciilor istorice se face în aceste zile și în aceste luni parcă mai apăsat decât odinioară, mai spune Ioan Aurel Pop.
Eu știu că țara asta s-a format din țări. Am fost capabili de 100 de ani să avem o țară mare și respectată și eu văd acum gelozii și rivalități locale. Un coleg din Ardeal mi-a zis zilele trecute, foarte înverșunat și tulburat, că nu se mai uită la o televiziune că nu se dă temperatura la Cluj care este al doilea oraș al țării. Și până televiziunea aia nu dă temperatura zilnică și la Cluj și le dă la București și Constanța el nu se mai uită la televizor. Vreau să spun că oamenii încep să gândească, după părerea mea, sucit și deformat.
Poeții și artiștii români nu trebuie uitați.
Cum văd eu îndeplinirea concretă a acestui rol și unificator și un rol de semănător al Bisericii noastre, semănător al armoniei. Nu numai să facem simpozioane, că le putem face multe, dar când sunt foarte multe nu își mai ating scopul. Avem scriitorii noștri creștini de la Gala Galaction și Vasile Voiculescu uitați care pot fi puși sub semnul unirii. Avem istoricii creștini, vă dau doi din Ardeal: Silviu Dragomir și Ioan Lupaș. Și ei aproape uitați. Cu rol mare la Sibiu, Cluj și Timișoara. Avem artiști plastici creștini, avem compozitori și interpreți de muzică extraordinară, a adăugat Academicianul.
Până în 2018 să învățăm să iertăm, este îndemnul final al Rectorului Universităţii Babeş-Bolyai.
Mi-a spus Ion Bocșa zilele trecute că noi avem în România mai multe colinde decât toată Europa la un loc. Avem compozitori culți de colinde și câteodată le dăm, dar nu le mai pomenim numele. Ei au contribuit, cred, la realizarea unității. Dacă facem prea puțin, se pierde ideea de unitate. Dacă facem prea mult o stricăm. De aceea, cred că cu sinceritate, cu dăruire și cu sentiment putem face ca adevărul să ajungă acolo unde trebuie, numai că adevărul nostru este relativ al, iar cel dumnezeiesc este absolut. Și cum putem suplini treaba asta: prin sinceritate și mai ales prin bunătate. Am ajuns într-o țară în care noi judecăm și nu lăsăm pe Judecătorul Suprem. Noi judecăm și uităm să mai și iertăm. Cred că acum este momentul ca până în 2018 să învățăm să iertăm.
Sunt momente de cumpana in viata unei natiuni si atunci cei mai respectati membri ai acesteia au datoria sa intervina , in vederea calmarii si normalalizarii situatiei in vederea reluarii dialogului . Am vazut in alte articole , multa contestare a Academiei Romane , lucru nemaiantalnit pana acum , iar virulenta cu care se facea m-a oripilat. Academicienii pe care ii avem , este ce are natia noastra mai bun , asta meritam , asta avem , aici am ajuns noi romanii , atat putem dar sa contestam si calitatea academicienilor este deja prea mult . Si cine ii contesta ? Majoritatea au studii superioare indoielnice , facute la facultati care nu intra nici in topul 50.000 mondial , uni intrand si fara bacalaureat , dar foarte vocali si mandrii de studiile parcurse la inghesuiala , oameni care nu au citit , sau nu vor sa citeasca OUG-urile , dar se lasa manipulati de sefii corprratiilor la care lucreaza si care au interese directe in a anula actele promavate legal de Guvernul Romaniei . Am convingerea , ca atunci cand se vor convinge de gafa facuta se vor rusina , poate unii ,dar este posibil sa fie prea tarziu si Romania sa apuce pe un drum gresit .
Academia Română s-a pronunțat într-o chestiune vitală pentru prezentul și viitorul țării noastre. Plecând de la realitățile triste pe care le trăim, subliniate cu acuratețe și îngrijorare, face un apel la unitate mai ales acum când națiunea noastră se pregătește să sărbătorească cel mai glorios centenar din întreaga sa istorie. Este de-a dreptul jenant să vezi furtuna de reacții negative din partea unor personaje care-și vădesc astfel nivelul înțelegerii lor și care desigur ”protestează”. Privind detașat evoluțiile din fața palatului Victoria nu este greu să-ți dai seama că jumătate din cei prezenți nu știu de ce sunt acolo, că din cealaltă jumătate care se presupune că ar ști, jumătate n-au citit textul ordonanței în cauză, că jumătate din cei care au citit nu au înțeles nimic, că jumătate din cei care pretind că au înțeles, n-au depășit nivelul înțelegerii celor care se exprimă în comentariile evocate mai sus. Restul sunt copiii aduși acolo într-o inconștiență crasă de niște părinți a căror inteligență este la nivelul gestului lor, dar care se exprimă cu dispreț față de cei care demonstrează la Cotroceni și care sunt de fapt părinții și bunicii lor, cei care de fapt au construit România pe care ei vor să o distrugă astăzi. Tuturor acestora, care nu sunt deloc ”frumoși și liberi” le sugerez să citească visul strămoșilor noștri în articolul lui Eminescu sugestiv întitulat ”ÎN UNIRE E TĂRIA” a cărui concluzie este antologică ”PUTEREA ȘI MÂNTUIREA NOASTRĂ ÎN NOI ESTE”. Le-aș mai sugera să constate că țara se află în pragul dezbinării generată de o atitudine care nu are nimic comun cu acest popor, de unde și întrebarea firească a aceluiaș Eminescu; ”Cine sunt acești oameni și ce vor ei în țara noastră?” Iată de ce salut și felicit inițiativa Academiei Române în calitatea sa de for al inteligenței românești, de care trebuie să țină cont orice român care-și respectă țara, neamul și istoria.