”Sentimente” este, așa cum zice chiar Loredana, o carte cu amintiri emoționante despre copilăria sa, povestite în premieră. O puteți precomanda deja, să nu ziceți că nu v-am zis :)

Construită ca o conversație în familie într-o după amiază de week end, cartea care are același nume precum concertul pe care artista îl susține în noiembrie la Sala Palatului – “Sentimente”, își va surprinde cititorii nu doar cu detalii din familia Loredanei (tatăl a plecat în Libia ca să câștige mai mulți bani pentru familie), ci și cu o radiografie indirectă a ceea ce ar fi putut fi numită ”industria divertismentului” din anii 80 (cu cenzura, deplasările în străinătate la festivalurile țărilor tovarășe și prietene, concertele pe stadioane etc).

Pentru un cititor de 40+ ani, ”Sentimente” este și o incursiune inedită în propria copilărie (practica școlară, jocurile pe scara blocului, excursiile cu ONT-ul ), iar pentru ”millennials” este o poveste reală despre cum poți deveni unul dintre cei mai mari artiști ai României, despre efortul din spatele celebrității si despre cât de multă putere îți trebuie să înfrunți etichetele pe care ți le pun oamenii când tu îți dorești din tot sufletul să fii diferit.

”E ca un sport de performanță, trebuie să te antrenezi zi de zi”, spune Loredana – astăzi nu doar un artist complet (cântăreață, actriță, compozitoare) ci și jurat al celei mai importante emisiuni de talente muzicale, Vocea României – când vorbește despre cariera ei care se întinde pe mai bine de 30 ani, cu milioane de difuzări la radio, mii de concerte, sute de ore de emisiuni tv, zeci de filme, albume vândute în milioane de exemplare și unele dintre cele mai mari hituri din muzica românească.

Iată în premieră una dintre amintirile din cartea Loredana ”Sentimente”.

”După „Steaua fără nume“, ne-a venit rândul să ne luăm televizor color. Până atunci, ne uitaserăm la concursurile cu ea la unul alb-negru. Pe vremea aceea, te înscriai pe o listă la magazin și așteptai să sosească de la Chișinău televizoarele color. Am stat la rând, dar nu am apucat din cele de la Chișinău. Ne-a părut rău, dar mai erau unele Toshiba, ne-au zis că sunt bune și că, dacă tot am așteptat la rând, să ne cumpărăm Toshiba. Nu știam atunci nimic despre branduri, nu aveam cultura asta. Nu mai țin minte dacă ni l-au livrat chiar atunci, dar când Lori a mers la Festivalul de la Mamaia, aveam televizor color – o mare realizare în acele vremuri.”
Leonida Groza, mama Loredanei, fragment din cartea ”Sentimente”.