La Mazilique Studio am ajuns cu ceva vreme în urmă, în preajma lansării. Doar că atunci eram niște tovarăși care ne-am adunat să ne râdem, să bem un vin (bun, bun rău!) și să ne dedăm la preparatele stimabilei Cristina, adică – explicând jucăușenia din titlu :D – să fim parte dintr-un eveniment degustant. Căci, nu-i așa, atunci când te duci într-un loc fain (și studioul este foarte fain, aveți poze mai jos, parol), cu oameni faini și mai și te dedulcești la niște mâncare executată la locul faptei de stimabila Cristina în cauză, păi mă iertați dacă mie mi se pare ăsta un eveniment degustant :))

Am așteptat până acum ca să scriu despre acest loc/inițiativă pentru că am vrut să ilustrez cam ce se poate face acolo nu doar cu noi, tovarășii din 2.0 (și nu numai) adunați să ne simțim bine (asta nu e mare jmekerie, desigur, adică nu v-aș fi convins așa cum mi-o doresc), ci cu o activare mult mai faină decât prima variantă, cum ar veni.

Ei bine – căci așa se întâmplă uneori în viață, din fericire :) – ocazia a venit. Dar nu a venit la mine, ci la Patricia mea cea minunată! Care a primit o invitație la locul faptei pe motiv de… My Little Pony. Ehe, ajunși aici cu discuția, există fix două categorii de oameni care citesc aceste rânduri: 1. cei care deja au oftat (cu drag sau cu iritare, după caz :D) 2. cei care habar nu au care-i faza cu poneiul :))

Pentru cei din a doua categorie, zic pe scurt: My Litttle Poney este un fenomen (desene animate, jucării, jocuri, avioane, nave spațiale, alea alea), care a prins la copiii de vârsta Patriciei mele de foioioioi. Mă rog, eu ca părinte de fetiță fan de poneii ăștia, pot să vă spun că îmi rupe capul în fiecare zi cu Fluttershy și cu Rainbow Dash, de am ajuns să vreau să îmi fac tricou cu ei sau ceva :))

Ei bine, la Mazilique Studio s-a întâmplat fix asta, o adunare a micilor fani de My Little Pony. Eu, din păcate, nu am putut să ajung cu Patri acolo și mi-a părut foarte rău… Dar mi s-a șoptit în cască: a fost corespunzător :) Puteți vedea în pozele de mai jos că piticii s-au simțit cum trebuie, ca să zic așa.

Cam despre asta este vorba, cred, la Mazilique Studio. Adică, dacă tot vrei să faci un eveniment cu o anumită temă sau doar o chestie de networking, nu mai bine îl faci într-un loc ce vine la pachet și cu mâncarea gătită de stimabila Mazilique la fața locului?

Ar fi bine să analizați chestiunea în cauză atunci când mai căutați locuri simpatice pentru isprăvi de astea cu componentă degustantă :)

Întru ilustrare niște poze. Încep cu hlizitorii care ne-am întâlnit în urmă cu ceva vreme, în zilele de lansare ale studioului, cum ar veni. Desigur, dacă mă găsiți într-o poză fără să am un pahar în mână înseamnă că e PhotoShop! :))

Și niște poze de la evenimentul cu piticii despre care v-am spus mai sus. Cu accent pe alea în care Cristina le prezintă copiilor bucatele, uitați-vă la reacția lor :)

Și, pentru conformitate, niște poze în care să vedeți cum arată studioul, să vă faceți o idee. Și o scurtă informare ”oficială” despre locul în cauză.

Cristina Mazilu, jurnalist, food blogger și bucătar de plăcere, a deschis primul open kitchen din București: Mazilique Studio. Studioul a fost gândit ca un „loc de joacă” care să găzduiască ateliere de gătit, testări de rețete și meniuri, întâlniri gourmet, ședințe foto și lansări de produse sau petreceri private.

„Mi-am dorit o bucătărie deschisă, un spațiu care să adune oamenii în jurul mesei. Pe lângă mâncare, am vrut un loc care să creeze momente. De asta m-am și apucat de gătit, pentru că era o experiență pe care o puteam împărți cu ceilalți – să faci ceva, să oferi, să vezi că oamenii se bucură și, astfel, să primești și tu înapoi”, povestește Cristina Mazilu despre cum i-a venit ideea unui open kitchen.

Studioul de 90m² se află într-o zonă veche a Bucureștiului, pe Făinari, la numărul 5, și a fost amenajat de către arhitecta Eliza Yokina, co-fondatoare a biroului de arhitectură SYAA. Coloana vertebrală de la care a pornit amenajarea întregului spațiu este masa comunală prelungită cu insula de gătit.

„Am plecat de la viziunea Cristinei asupra a ceea ce este o experiență culinară și am putut să dau actuala configurare a spațiului – practică și funcțională, deopotrivă. Pentru Cristina, pe lângă explorarea gusturilor și plăcerea degustării, sunt importante legăturile care se țes între oameni, printre farfurii și tacâmuri, felul în care interacționează ei și cum un pretext de o cină sau un brunch poate fi o experiență socială în sine”, completează Eliza Yokina.