Vița de Vie este o trupă cu care am o relaționare oarecum ciudată. În urmă cu 20 de ani, când ei scoteau capul, cum ar veni, din punct de vedere muzical, nu prea mi-au plăcut. Oarecum paradoxal, de altfel, dar motivul pentru care nu m-au dat pe spate era că – deși io pe atunci aveam vreo 21 de ani – erau cam prea zvăpăiați. Paradoxul vine tocmai din faptul că, fiind cam de vârsta lor, ar fi trebuit să rezonez la această zvăpăială. Nope, nu s-a lipit.
Cum m-am relipit de Vița de Vie
A urmat o pauză mare de tot în relația mea cu ei. Căci, firește, am căzut pradă și eu (mno, eroare este umană, ca să nu bag latinescul) clișeului de ”nu mi-au plăcut din prima, deci nu au cum să îmi mai placă”. Până când, în urmă cu vreo 5 ani (cred…), un amic mi-a zis entuziasmat că trebuie să ascult ”Fetish”. ”Ce să ascult, măh, perversule?”, am râs io. Și mi-a zis ca așa se numește ultimul album (ultimul atunci :D) Vița de Vie.
Acum văd că Vița de Vie împlinește 20 de ani. WTF!? Când au trecut ăștia 20 de ani? Și de ce au trecut așa de repede, măh? :)) Eh, întrebări de astea de pensionari jucând table în birtul din cartier, știu. Dar este că simplu exercițiu gen WTF ne aruncă într-un bidonaș de melancolie și de retrospectivă acuto-muzicală? :)
La mulți ani, măh, la mulți ani, reați ai dreaqu de simpatici :D
Astăzi, 20 februarie, de la ora 16.00 băieții o comit live, la Arenele Romane. Pentru cei care nu ajungeți la locul faptei, vedeți că există varianta să îi urmăriți live, pe streamingul de aici. Ceea ce vă recomand. Vorba aia, să îi vedem pe babalâci la lucru =))
Apropo, dacă aveți chef și vreme, poate vă uitați și la interviul pe care i l-am luat lui Adrian Despot. Nu de alta, dar lumea șoptește pe la colțuri că este unul chiar reușit :D
https://youtu.be/2g4jgrF5GGs