Am auzit tot felul de păreri despre „Comoara”: ba că e plin de metafore, ba că este înțesat cu un umor subtil, ba că e cel mai mare eșec al regizorului Corneliu Porumboiu, ba că, de fapt și de drept, ar avea un umor care nu e așa subtil, ci de-a dreptul evident și lista poate continua.
Eu mă feresc să îl numesc eșec pentru că nu mi se pare că este cazul. Este genul de film care te enervează și te revoltă până îți vine să părăsești sala de cinema, dar la final îți dai seama că ai înțeles niște chestii din el: de exemplu, că românii sunt un gen de popor mai special și nu neapărat într-un sens rău: ne calculăm posibilitățile financiare diferit, sacrificăm ceva să obținem altceva că deh, așa ne-am obișnuit. Nu vezi așa ceva într-un film de la Hollywood și d-aia zic să îl vedeți.
Nota cea mai simpatică din film este relația pe care o are personajul principal cu băiatul lui și nu pentru că îi citește povești cu Robin Hood. Dar asta o să o înțelegeți mai bine la final, orice ar zice haterii :)).
Una peste alta, un film simpatic, cu câteva glume bunișoare, cu altele duse prea la extrem, dar pe care chiar vă recomand să îl vedeți. Fiți pregătiți, totuși, să luptați contra curentului care includ filmul „Comoara” în oala eșecurilor cinematografice. Nu cred că este unul. :)