O să vă fac o mărturisire. De fapt, nu ştiu dacă asta este. Adică nu este de parcă am ascuns asta vreodată sau că nu am mai spus-o în cercurile mele de prieteni, amici şi cunoscuţi. Doar că nu am zis-o public. Nu cred, cel puţin… Nu pentru că mi-ar fi ruşine sau ceva (dimpotrivă!), ci pentru că este o chestiune de coracon, specială. Numai că acum simt că se potriveşte cu excelenta idee „Bunici de duminică„, aşa că vreau să vă spun că

Da, asta vreau de când mă ştiu, să devin un bunic excepţional. Nu am cum să o zic mai simplu de atât :) Cumva pare că nu este mare lucru că mi-am propus asta şi că vreau din tot sufletul să ating acest obiectiv. Numai că, vedeţi voi, ca să ajungi un bunic excepţional trebuie mai întâi să ai o familie excepţională (doamne, cât de binecuvântat am fost eu cu doamna sufletului meu şi cu cei trei copii…). Apoi trebuie să îţi creşti copiii în aşa fel încât să înţeleagă că familia este centrul universului unui om şi că orice altceva orbitează în jurul acestui centru (cred că am reuşit să le insuflu copiilor mei acest sentiment).

Apoi, când începi să îmbătrâneşti, trebuie să accepţi, tu în sufletul tău, că a sosit momentul să înţelegi că a sunat clopoţelul pentru primele cursuri de bunic. Pentru că, dragii mei, pentru a ajunge un bunic excepţional, „şcoala” începe cu multă, multă vreme înainte. Eu încep să îmi fac ghizodanul pentru şcoala asta. Şi îmi propun să fiu un elev silitor. Foarte silitor :)

Ne auzim noi peste câţiva ani. Căci timpul ăsta pârdalnic trece repede. Iar a te lupta cu trecerea lui este o bătălie pierdută din start. A face ca această trecere să nu fie în zadar, ei bine asta este adevărata noastră misiune în viaţă :)

Pe partea de pregătire la şcoala bunicilor (ca să îi zic aşa), m-am apucat serios de bucătăreală. Mă rog, nu am ajuns chiar la nivelul ăla practic, adică să mă apuc la propriu de pus basca aia de chef bucătar :)) Ci fac – aşa cum am făcut toată viaţa mea când m-am apucat de ceva serios – un mic research cu tema „cam ce ar trebui să gătească un bunic al viitorului pentru nepoţii săi?„.

Nu vă pot spune cât de interesant este acest exerciţiu de documentare. Cum treci prin tot felul de teorii alimentare, de combinaţii de mâncăruri, chiar de certuri între şcoli de gândire. E foarte interesant! O să vă mai povestesc eu aici despre ce am învăţat cercetând chestiunea, dar concluzia principală este asta: este mai important CUM mâncăm ce mâncăm, decât CE mâncăm.

Legat de partea de cum mâncăm, evident că feng shuiul este foarte important. Iar legat de feng shui, nu-i aşa că dacă vă întreb eu acuma „care este mâncare ta favorită pe care ţi-o făcea bunica?” deja simţiţi furnicături, începeţi să zâmbiţi şi ştiţi că acel gust nu l-aţi mai întâlnit niciodată? :)

Îmi pare că regăsirea acestui sentiment, redescoperirea feng shuiului special al relaţiei dintre nepoţi şi bunici se întâmplă şi în aplicaţia „Bunici de duminică„. În care vă recomand să intraţi şi să vedeţi ce „bunicuţe” vă aşteaptă la masă şi să redeveniţi nişte „nepoţi” :)

Există două categorii de înscrieri: pentru cei care vor să invite lume la masă şi pentru cei care vor să meargă invitaţi la masă. O să vedeţi în aplicaţie ce şi cum. Eu vă las să vă uitaţi pe acolo. Nu de alta, dar mă duc să caut o reţetă cu care să mă înscriu şi eu în aplicaţie şi să vă invit la masă… :)