Zilele trecute am ajuns în Amsterdam, graţie simpaticilor de la KLM, alături de care am complotat să fac surpriza cu pricina doamnei sufletului meu :) Era pentru a treia oară când ajungeam în acest oraş răvăşitor (din mult mai multe puncte de vedere decât aţi sărit voi repede cu concluzia, măh! :D), pe care îl recomand cu căldură pe lista locurilor must see din Europa. Căci, indiferent din ce perspectivă te-ai uitat la el, are de toate. Şi toate sunt la modul corespunzător livrate turistului însetat de feng shui amsterdamez.

Nu aş insista pe partea cu a mă arăta nespus de elocvent în a preamări Amsterdamul (daţi pe google, găsiţi o grămadă de bloggeri care au scris fain şi metodic). Nu pentru că nu aş avea cu ce, mă înţelegeţi. Ci pentru că vreau să vă raportez ce v-am spus în titlu. Cu menţiunea că mă refer la „ciudăţenii” nu ca la ceva naşpa, căci aş fi de un ridicol absolut, venit din România, să mi se pară ceva ciudat la olandezi, dacă înţelegeţi ce vreau să zic :) Dar aşa mi-au venit în minte ele, ciudăţeniile. Drept pentru care comit mai jos ce şi cum.

Ciudăţenia 1. Nicăieri în Amsterdam nu am primit bon fiscal pentru ce am cumpărat. Ba la un supermarket casieriţa ne-a întrebat dacă vrem bon fiscal (la noi ştiţi că e faza cu e obligatoriu să îl păstrezi până la ieşirea din incinta unităţii). Evident, mă îndoiesc până la niveul de rupere că se face evaziune fiscală pe scară largă în Amsterdam, aşa că sigur există o explicaţie ce ţine de ceva sistem de-al lor. Nu am dat google, nu am întrebat nimic, pentru că mi-aş fi stricat postarea cu ciudăţeniile, nu de alta :))

Ciudăţenia 2. Când te plimbi cu mijloacele de transport public (capitol la care Amsterdam stă brici), trebuie să validezi biletul ăla magnetic şi la urcarea în mijlocul de transport, dar şi la coborâre. Din nou, nu am căutat să înţeleg de ce, am spus mai sus motivul. În plus, presupun că m-aş enerva foarte tare pe RATB şi pe Metrorex, aşa, comparativ…

Ciudăţenia 3. Pe asta am simţit-o drept în inimă de prima dată când am ajuns în Amsterdam şi am ieşit să mă plimb pe străzi. Mi-a stat sufletul în loc de vreo trei ori când mi-am spus „pfoai, să vezi că tramvaiul ăla îl face praf pe biciclistul ăla” sau „la milimetru a ratat scuterul ăla pietonul…„. Apoi te obişnuieşti. Şi înţelegi că tot ce mişcă în Amsterdam are ceva din lilieci, un fel de radar pe care îl folosesc pentru a funcţiona – pietoni, bicilişti (un rai pentru bicicliști acolo…), maşini, tramvaie, scutere, motociclete, căruţe cu cai, nave spaţiale etc. – ca un ecosistem urban impecabil.

Acestea fiind spuse, fireşte că vă las cu nişte poze. Needitate şi făcute cu mânuţele astea două, în care am ţinut un Canon 70D, cu care m-am jucat corespunzător în timpul deplasării.

Şi vă mai îndemn. Again. Mergeţi să vedeţi Amsterdam. Accept să îmi bateţi obrazul că nu v-a plăcut. E un risc minim, desigur :D Vă recomand varianta KLM, cu trei zboruri pe zi, găsiţi pe site ce şi cum.

Zilele următoare revin cu alte poveşti şi poze despre Bruges, Gent, Zeebrugge, Lissewege. Căci despre cum am fost în Bruxelles şi nu am văzut aproape nimic, v-am spus deja :))