Nici nu ştiu cum să interpretez informaţia asta de pe siteul Festivalului George Enescu. Să o văd ca pe o sete imensă de cultură, de care dau dovadă românii? Să o văd ca pe o manifestare a sărăciei din buzunarul românilor, care nu îşi pot rupe ca să plătească măcar un bilet? Să o văd ca pe o mostră de mocangeală culturală? Habar nu am. Cel mai probabil este câte un pic din toate astea. Şi din mai multe altele…

Este de salutat, oricum, dorinţa organizatorilor de a oferi astfel de invitaţii gratuite celor care, din diverse motive (aş vrea tare mult să fie doar cele legate de lipsa banilor, nu de altceva…) vor să ajungă să simtă live cum e Festivalul. Doar că, din câte se vede, succesul unei astfel de iniţiative este – deşi poate părea paradoxal ce zic eu aici – cam prea mare.

Dacă tot vorbim despre accesul gratuit la una din cele mai frumoase evenimente made in Romania ever, vreau să menţionez că aproape în fiecare an sunt invitat să particip. Şi de fiecare dată refuz. Din simplul (dar atât de complexul…) motiv că simt că aş lua locul cuiva care ar aprecia mult mai tare ca mine prezenţa acolo. Mai ales că e bătaie teribilă pe locuri. Aşa că prefer să zic „pas” şi să mă bucur de bucuria celei sau celui care ajunge în locul meu, cum ar veni, acolo. Deşi, e drept, este o consolare doar teoretică. Dar suficientă pentru mine.

Dacă tot vorbim despre Festivalul George Enescu (feel free să daţi Like paginii de pe facebook), multă lume uită (sau trece cu vederea) că este vorba şi despre un concurs. Şi că foarte multe nume mari ale muzicii clasice au ajuns mari şi pentru că au primit premii în cadrul acestui concurs. Am vrut să subliniez acest lucru.