Mama mă sperie de fiecare dată cu ţ… ei. Dar cel mai multe mi-e frică de tata când mă face p… Nu trece zi fără ca mama să mă facă i…, iar tata să i… mai tot timpul. Uneori, când e foarte supărat, începe şi el să mă c…. Cuvântul pe care îl aud cel mai des este: T… Ajung să cred că aşa mă cheamă de fapt.

Rândurile de mai sus sunt fake. Adică sunt un efort de PR (reuşit, zău, căci mi s-a strâns stomacul…) pentru campania #STOPviolenţei a celor de la UNICEF.

Fake, adică nu sunt scrise de un copil real. Dar asta este mai bine, vă spun eu. Pentru că aşa mi-e mai uşor să diger mesajul cumplit pe care aceste cuvinte în transmit.

Fake, adică nu spune tot ce păţeşte un copil agresat verbal de unii care cu greu – şi doar din considerente statistice, nu  mai multe – pot fi numiţi părinţi.

Fake, adică rândurile de mai sus sunt multe prea zen faţă de cum se simte cu adevărat un copil abuzat, pentru care lumea este doar o nebuloasă de spaime şi neajunsuri şi neîmpliniri.

Doamne, cât de cretini putem fi câteodată ca părinţi…