Poate o fi vârsta. Poate o fi nebunia asta de viteză cu care navigăm prin viaţă în ultima vreme. Poate o fi chiar fotbalul de vină, căci nu mai este aşa cum îl ştiam noi pe vremuri. Poate toate la un loc. Poate nici una…
Din ce în ce mai des, când mă întâlnesc cu pretenarii de leatul meu (ăştia care amuşinăm masiv hotarul lui 40 de ani :D) şi vorbim despre fotbal, inevitabil ajungem la „fotbalul din tinereţile noastre era parcă mai frumos„. Şi dăm „click” pe nişte amintiri personale cu jucători, meciuri, faze, goluri din acea vreme. Şi, inevitabil, ajungem la comparaţia cu fotbalul de acum, pe care îl catalogăm – ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă – ca fiind lipsit de poezia de pe vremuri.
Aseară, profitând de excelenta iniţiativă #ShareTheSofa by Heineken, l-a întrebat pe Fernando Hierro, celebrul el Gran Capitan din vremurile alea când (încă) fotbalul mai avea rimă, ca să zic aşa, după cum urmează:
Fernando, how do you see the game in, let’s say, 20 years from now? More efficiency, less poetry? :) #ShareTheSofa
(Traducere pentru cei care aţi făcut engleza cu profa de geografie :D Fernando, cum vezi jocul peste, să spunem, 20 de ani? Mai multă eficienţă, mai puţină poezie?)
Sincer, nu credeam că îmi va răspunde. Pentru că mai erau mii de oameni care îl întrebau câte ceava (tocmai asta îmi pare a fi frumuseţea definitivă a isprăvii celor de la Heineken, faptul că poţi să iei marii jucători la 11 metri, ca să zic aşa). Şi pentru că întrebarea era una la care, indiferent ce ar fi răspuns, însemna că, într-un fel sau altul, îşi asuma o poziţie în disputa dintre fotbalul vechi şi fotbalul actual.
Dar Hierro mi-a făcut surpriza să îmi răspundă. Şi mi-a confirmat (mie şi celor cu care discut astfel de chestiuni) că se cam termină cu poezia fotbalului şi că se cam trece la proză exactă, gen manual tehnic de sculer matriţer…
Adică „o să fie cam ca în NFL (liga de fotbal america, n.a.). Bucuraţi-vă de poezie atâta câtă mai este…„.
Asta înseamnă că nu ne vom mai uita la fotbal? Dă-i pace… Cum să nu te uiţi la UEFA Champions League, cel puţin? Poate că nu mai există poezia de pe vremuri, de o impredictibilitate splendidă, dar există frumuseţea unor – hai să le zicem aşa – maşinării teribil de bine puse la punct. Vorbim de acele echipe pentru care fotbalul este jucat pe partitură exactă şi la care te uiţi mirat nu de frumuseţea execuţiei, ci de măiestria sa. Vorbim de acei jucători care sunt cu atât mai extraordinari (pardon my pleonastic French) cu cât este din ce în ce mai greu să găseşti hibe şi breşe în mecanismele fomidabile ale maşinăriilor-echipe.
Căci, nu-i aşa, deşi ne place poezia, şi proza este frumoasă. Mai ales dacă este „scrisă” cum trebuie şi de cine trebuie :)
5 thoughts on “Ce mi-a răspuns Fernando Hierro când l-am întrebat despre poezia fotbalului”
Am intrat si eu aseara pe sofa, dar ostilitatile de pe teren se indreptau intr-o directie sigura, cu viteza asa de mare, incat am zis ca la meci n-ar mai fi nimic de comentat. Interesante insa comentariile, iar raspunsurile lui Hierro peste asteptari, ca sa zic asa :) Spor(t)!
Dap, mi-au plăcut foarte mult răspunsurile, a fost foarte deschis, mult mai deschis decât alţii care au stat pe canapeaua Heineken :)
Am inceput sa urmaresc si eu #ShareTheSofa dupa ce am vazut promovarea facuta de tine si de Andi Moisescu. Foarte faina initiativa. Vroiam sa-l intreb si eu cum vede viitorul lui Ramos comparativ cu ce a realizat el in trecut dar am fost prea captivat de meci :d data viitoare poate..
Ehe, eu am fost mai jmeker, l-am întrebat înainte de meci :)) Bine, şi întrebarea mea a fost superbă, de ce să nu recunoaştem… :D
Chiar a fost. Uite ce bine am aniticipat si eu: http://goo.gl/KdHwor :))
Oricum, una peste alta, o campanie foarte misto pe care am descoperit-o cam tarziu, dar de care am sa profit de acuma inainte. :)