Unii vă mai amintiţi când spuneam că nu publicitatea în sine este problema, ci publicitatea făcută prost. Ceea ce, fireşte, cred în continuare. Căci, repet, sunt mare fan al reclamelor. Pentru că unele dintre ele – cum să vă spun eu… – îmi dau feng shuiul peste cap. Sigur că „bifez” căsuţa aia apriorică de „terms and conditions” când mă uit la o reclamă, adică accept că este făcută ca să vândă ceva, dar chiar nu văd o problemă în asta. Adică, pardon my French, nu că aş fi un cercopitec care se aruncă să sumpere un vagon de ceva-uri numai pentru că o reclamă îi spune să facă asta. Mă uit la reclamă, îmi place sau nu, mă emoţionează sau nu, iar apoi, dacă am chef/nevoie/disponibilitate/bani, aleg să cumpăr produsul cu pricina. Dacă nu, nu.

Am ales câteva reclame pentru voi. Din mai multe registre. Aşa cum sunt, de altfel, multe reclame. Uitaţi-vă la ele şi apoi să îmi spuneţi voi dacă nu v-au atins la coracon. Măcar una dintre ele şi tot a făcut-o. Pentru că altfel, zău, ceva îmi dă cu virgulă la voi…

Teribil, absolut teribil… Mi s-a pus un imens nod în gât…

Puteţi să îmi spuneţi că sunt doar o şaorma emoţională #sauceva, dar pe mine mă tulbură teribil reclamele de mai jos…

Old Spice. Să vă uitaţi la toate variantele, că se leagă. Puteţi să le alegeţi la finalul clipului.

Puteţi să votaţi una din reclamele Doritos, pe care aţi vrea să o vedeţi difuzată la Super Bowl. Nu că aţi avea mare treabă cu asta, fireşte :)) Sunt simpatice aproape toate, cu excepţia primei pe care v-o dau mai jos, care este bleah şi pe care nu o recomand dacă aveţi în mână un sandwich sau ceva…

Şi una cu dedicaţie pentru doamne şi domnişoare. Băieţi, voi nu vă uitaţi, că daţi în alte alea… :D