Bogdan Liviu: Treaba cu blogul este asemănătoare celei cu căsătoria

Este unul dintre blogerii cu cel mai negru cer al gurii #sauceva :)) Deseori enervant în ce zice. Doar că, spre deosebire de alţii, el are argumente în ce zice. Nu mereu, fireşte, dar de regulă. Îl consider în continuare cel mai bun cronicar de rock de pe la noi. Deşi am momente în care îmi vine să dau cu halba de bere după el, nu alta… =)) Avem multe puncte de vedere situate în galaxii diferite, dar uite că se poate discuta şi aşa. Greu, dar se poate :))

2Interviul de mai jos este prilejuit de faptul că Bogdan Liviu face parte din Comitetul Comentatorilor pe Chinezu.eu, alături de alţi tovarăşi cu care o să ies la bere cât de repede. Până atunci ia riscaţi să citiţi ce zice musiu mai jos… 

Cateva cuvinte despre matale, ca sa stie lumea care este scopul si durata vizitei in 2.0 :))

Scopul este simplu: schimbul de idei. Practic, asta e una din apele mele și râu mai învolburat pentru rafting-ul de idei ca online-ul românesc nu știu să existe. Durata? Aici e simplu: când mi-au dat ăștia ambarcațiunea mi-au spus că totul ține până nu mai reușesc să ies din apă :)

De ce ai ales sa participi la isprava cu Comitetul Comentatorilor pe Chinezu.eu? Pe bune, ce ai urmarit, ce beneficiu ai vrut sa obtii?

Eu nu aleg. Niciodată. Eu sunt ales :) Lăsând gluma și exacerbarea ego-ului, chiar vorbesc serios, nu mi-am propus să produc vreo minune, pentru că sunt eu însumi una și este suficient :) Însă așa a fost să fie, și aici este meritul tău, pentru că mi-ai oferit subiecte de discuție. Mai departe… am vorbit, cum spuneam mai sus, de asta am nevoie. Și așa am ajuns la punctul acesta.

Ce asteptari ai de la intalnirea pe care o sa o avem cu toti membrii Comitetului?

Păi, în mod cert, va fi vorba de o atmosferă tovărășească, de caldă prietenie :) Mă rog, nu neapărat dusă la extrem, că sunt sigur că unii dintre noi nu ne iubim atât de mult pe cât ne place să lăsăm să se creadă. Dar sunt sigur că o să schimbăm idei frumoase. Și poate de la idei încropim și acțiuni.

1Una scurta si grea acuma: cu ce te ajuta pe tine blogul?

Mă păstrează în formă. Cam tot ce fac eu acum este legat de scris. Și acesta trebuie antrenat, la fel ca orice altceva. N-aș putea să aștern trei cuvinte pe foaie dacă nu aș fi pregătit pentru asta, mai ales că sunt obligat să o fac, duc și bani acasă din așa ceva. Când dresezi nervurile răsucite ale frazei, cum îmi place mie să spun, mișcările trebuie să fie extrem de ferme, chiar atletice. Așa că exersez. Uneori mai dur, alteori mai sentimental. Nu contează. Altfel, blogul este punctul central a cam tot ceea ce fac în online. Aici găsești și nopțile de concerte, și socialul în care mă implic prin poezie, și micile evenimente interne cărora le mai adresez câte un mișto. Uneori, recunosc, prea multe.

Cati ani de acum inainte te vezi bloguind?

N-am nici o idee. Treaba cu blogul este asemănătoare celei cu căsătoria. Te legi de ceva, la bine și la rău, și mergi înainte. Nu știi cât, nu știi până unde. Tot ce pot să spun este că relația mea cu blogul se va strica, fără doar și poate, doar din interior, niciodată din exterior. Așa cum este normal, de altfel, așa cum este normal și într-o căsnicie, că tot am făcut comparația asta.

Un mesaj IN EXCLUSIVITATE pentru cititorii chinezu.eu!

3

Să fiți iubiți sau urâți. Oricare dintre cele două sentimente este suficient să vă poarte înainte. Drama ar fi absența unuia.

Orice altceva mai vrei sa spui, caci promit sa nu modific nimic :))

Huooo Dinamo! :))) Trecând de asta, un 2014 liniștit tuturor. Și plin de tot ceea ce-și dorește fiecare de la el.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

45 thoughts on “Bogdan Liviu: Treaba cu blogul este asemănătoare celei cu căsătoria”

  1. asta-i (editat de chinezu) care nu mai poate de grija mea si ma musca constant de cur pe Twitter. Ala care m-o banat pe blogul lui desi nu i-am lasat in viata mea vreun comentariu. Da, el. Trist, vere, ca exista asemenea specimene in fauna urbana a bucurestiului.

    1. Cum una din rezoluţiile mele pentru 2014 este să nu precupeţesc nici un efort din a-mi deveni din ce în ce mai simpatic, te rog să îţi măsori cuvintele atunci când îmi faci deosebita onoare să comentezi aici la mine. Deocamdată ţi-am editat comentariul. Pe viitor îl şterg.

      Merci pentru înţelegere. Simt că vom rămâne friends.

      1. Ma scuzati, m-a luat valul. Cam asa e cand vad ipocriti din astia. Dar sa nu divagam. Daca-mi permiti, pot sa te intreb tu cum ai reactiona cand un individ care te porcaie pe twitter si pe alte retele fara ca tu sa fi schimbat doua vorbe cu el vreodata, ba chiar nici sa nu stii de existenta lui? Si nu, nu mai merge cu faza aia cu ignoratul si trecem mai departe. M-am saturat sa ignor. De acum inainte imi voi sterge bocancii de fata lor. Asta asa, sa vedem care are cojones. Eu n-as putea fi prieten cu asemenea oameni, dar poate sunt eu mai altfel.

        1. Istoria mea cu Bogdan este cel puţin la fel de furtunoasă ca istoria ta cu el. Cu o mică diferenţă: eu nu am reacţionat cu aceeaşi monedă. Ba dimpotrivă. Iar după ce am băut două beri cu el am descoperit că avem mai multe în comun decât cele mai puţine care ne despart :)

          Vezi, de aia zic eu că sunt mare fan al berii. De imens de multe ori, in bere e adevărul despre celălalt :)

          1. Cristi, merci, dar nu trebuia, lasă omul să se exprime cum poate :) Omul confundă porcăiala cu opinia și penibilul cu pateticul, fără să știe să se folosească de vreuna din ele. E greu să discuți ceva cu el, sunt motive întemeiate să cred că unele poduri nu se vor construi nici peste 100 de ani :)

          2. Odata am facut greseala sa stau la aceeasi masa cu un hater si am regretat, caci individul respectiv cand a ajuns in orasul lui a inceput sa ma porcaie si sa ma injure, ca un adevarat curajos 2.0, desi fata in fata n-a avut tupeul sa o faca. A doua oara nu mai fac greseala asta.

    2. Să te ajut, Vasile.
      Sunt ăla care am păreri. Pe Twitter sau în altă parte. Tu le generezi. Părerile, zic.
      E logic să te banez când, după ce am avut un scurt dialog, mi s-a umplut blogul cu înjurături sosite de pe IP de Cluj.
      Trecând de asta, mă retrag că mi-e teamă, m-ai amenințat că mă bați, așa că mă duc la mama să mă apere.
      Te pup, dragule.

      1. Ce parte din „nu am avut noi doi niciodata vreo conversatie nu ai inteles”, sa ti-o explic mai pe indelete, ca pentru prosti? Care dialog intre noi, ca intre noi nu a existat niciodata si nu va exista vreodata un dialog. Nici nu stiam ca ai blog daramite sa intru la tine. Nu stiu cine esti, nu stiu cu ce te ocupi si nu mi-am permis niciodata sa iti zic ceva sau sa te iau la misto? Tu nu ai o opinie, tu porcaiesti gratuit si inutil, fara ca sa-ti fi facut eu vreodata ceva sau sa te fi ofensat in vreun fel. Sa presupunem prin absurd ca te-as fi injurat pe blogul tau de care nu stiam ca exista. Orice IP de Cluj, automat ai dedus ca-s io, de parca sunt singurul cu conexiune la internet intr-un oras de 400 de mii de locuitori. Da, logica de tolomac. Poate o sa te creada telespectatorii Latrinei 3.

        Daca Cristi e mai indulgent cu voi si e mai iertator, eu sa stii ca nu sunt si nu uit. Timpul le rezolva pe toate.

        De altfel, sa fii sanatos si iti doresc numai bine. Sper totusi sa fie ultimele cuvinte pe care ti le mai adresez pe lumea asta.

        1. După cum ți-am spus, Vasile (nume predestinat), porcăiala și miștoul sunt două lucruri diferite. Altfel, de final, să-ți explic logica de tolomac, că alte discuții nu pot avea cu tine, mi-e prea greu să cobor acolo. Fii atent:

          „Ala care m-o banat pe blogul lui desi nu i-am lasat in viata mea vreun comentariu.”

          Pentru că…da :)

          După cum spuneam, te pup. Definitiv. Ne auzim când depășești perioada de pubertate întârziată.

            1. Mă refeream strict la etimologia cuvântului. „Vasile” vine din greaca veche, de fapt din neogreacă, și înseamnă „rege”. Ei bine, Vasile este rege la frecușuri de-astea, de forma celor avute mai sus. Acum sper că ai înțeles :)

    1. Te asigur, ai reținut foarte greșit. După cum am spus, m-a amenințat că mă bate, deci am să stau acasă, mi-e teamă. Mi-e teamă că mă ridică garda de la masă, la o adică, și nu am mai trecut prin asta de când eram așa, tare mic și prostuț :))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)