Comunicatul de mai jos este pentru mulţi dintre voi doar o înşiruire de cuvinte. Nici măcar nu îl citiţi pe tot, poate doar în scanaţi un pic cu privirea să vedeţi despre ce este vorba. Unii, poate, schiţaţi un zâmbet şi vă bucuraţi o juma de secundă că s-a întâmplat ceva bun şi pe la noi, prin România. Dar cei mai mulţi priviţi cu indiferenţă un astfel de comunicat.
Nu vă judec. Nu vă acuz. Sau, dacă o fac, o fac incluzându-mă şi pe mine printre voi. Pentru că aşa fac şi eu. Pentru că, în timp, fiecare dintre noi am dezvoltat o indiferenţă faţă de lumea din jur, care funcţionează în diferite grade şi tării şi în diferite contexte şi faţă de diferite chestiuni. Dar funcţionează.
Este, dacă vreţi, un mecanism psihologic de auto-apărare, pe care ni l-am construit în timp tocmai pentru a ne scuti de zvâcniri de inimă în plus, de lacrimi în colţul ochiului (şterse repede, pe furiş, să nu ne vadă cineva că suntem şi aşa), de încărcătura imensă pe care o presupune înţelegerea faptului că viaţa altora este un chin pe care nu o să îl putem înţelege niciodată şi pe care sperăm din toată structura fiinţei noastre să nu îl trăim niciodată…
Numai că perversitatea mizerabilă a acestui mecanism de auto-apărare (pe care şi eu îl practic cu o înverşunare acerbă, căci sunt slab, da sunt foarte slab când vine vorba de suferinţa celorlalţi…) este că, de fapt, este o armă pe care o folosim noi împotriva noastră. Şi cu care ne facem rău singuri, crezând că ne apărăm. Căci, cred eu cu atâta judecată câtă am acum, a te uita la suferinţa celor din jur şi a încerca să faci ceva este cea mai bună dovadă că trăieşti cu adevărat, este proba definitivă că eşti cu adevărat o fiinţă umană. Iar când întoarcem privirea de la cei suferinzi, apărându-ne de suferinţa pe care suferinţa lor ne-o poate cauza, nu facem altceva decât să îi omorâm un pic. Foarte puţin, e drept, aproape că nici nu contează. Doar că noi suntem mulţi, foarte mulţi. Şi fiecare „aproape nimic” al tău, cu fiecare „aproape nimic” al meu şi cu fiecare „aproape nimic” al lui devine un monstru teribil, mistuitor şi devastator pentru cel suferind.
Nicoleta Vlad este unul din acei oameni care nu sunt ca noi, majoritatea. Nicoleta nu întoarce privirea cu indiferenţă, aşa cum facem noi, majoritatea. Nicoleta este responsabilă pentru rândurile de mai sus. Pentru că dacă nu aş fi cunoscut-o luptând pentru fiica ei Selena, aş fi tratat şi eu un astfel de subiect cu indiferenţa despre care v-am spus în rândurile de mai sus. Dar nu am cum. Nu mai am cum să fiu indiferent. Pentru că simt că, de undeva de sus, Selena se uită înspre noi. Şi ne zâmbeşte. Pentru că ne iubeşte. Aşa indiferenţi cum suntem.
„Inimi mari pentru zambetele celor mici” este proiectul Asociatiei ARIPI SPRE VIATA implementat in Clinica de pediatrie a I.C. Fundeni, aducand imbunatatiri semnificative in conditiile de tratare a copiilor si tinerilor internati in acest institut.
„Prin acest proiect s-a urmarit normalizarea conditiilor de tratare si vindecare pentru copiii si tinerii afectati de cancer, asa cum le gasim in oricare dintre clinicile europene cat si cresterea confortului psihic deoarece pentru cei bolnavi, perioadele de internare sunt lungi si greu de indurat. Am venit cu solutii concrete in vederea realizarii unor conditii sigure si corecte pentru obtinerea unor rezultate maxime, precum si pentru evitarea unor consecinte ce-i pot influenta pe copii pentru tot restul vietii”, declara Nicoleta Vlad, Presedintele Asociatiei ARIPI SPRE VIATA.
„Inimi mari pentru zambetele celor mici” a reusit sa stranga suma de 95 000 de euro, bani folositi pentru reabilitarea, renovarea, modernizarea si dotarea a 6 saloane si 3 rezerve din cadrul sectiei de pediatrie a I.C. Fundeni, pozitonate la etajul 6, corp A1, partea dreapta. Prin acest proiect s-a reusit schimbarea fundamentala a conditiilor in care erau tratati copiii bolnavi de cancer. Rezultatele vorbesc de la sine, astfel ca inainte de inceperea proiectului exitau doua grupuri sanitare, unul pentru fete si altul pentru baieti, cu cate 3 toalete si doua dusuri la un numar de 42 de paturi ocupate. Impreuna cu conducerea spitalului s-a considerat ca se impune o schimbare radicala, conform standardelor europene iar in acest sens, pentru diminuarea semnificativa a riscului de infectii s-a construit in fiecare salon cate un grup sanitar propriu. Lucrarile de renovare au continuat cu schimbarea ferestrelor PVC, usilor, instalatiilor termice, electrice, sanitare si inlocuirea corpurilor de iluminat. Pentru protejarea de infectii si bacterii a micutilor pacienti s-au acoperit peretii in intregime cu tapet antibacterian, iar pe jos dupa inlaturarea linoneumului existent, s-a montat covor PVC antibacterian, conform noilor norme de functionare.
In cele 3 rezerve s-au montat plinte Linea pentru aspiratie, vaccum si oxigen pentru monitorizarea cazurilor grave.
„Proiectul Asociatiei ARIPI SPRE VIATA reprezinta un pas spre normalitate si a permis imbunatatirea calitatii serviciilor medicale din Clinica de Pediatrie a I.C. Fundeni. 6 saloane si 3 rezerve au fost renovate complet si dotate cu grup sanitar propriu, iar cele 3 rezerve au fost echipate cu aparatura specifica ingrijirii bolnavilor critici. In numele echipei medicale si a micilor nostrii pacienti multumesc tuturor celor care au permis realizarea acestui proiect si multumesc in mod special doamnei Nicoleta Vlad initiatoarea si sufletul acestei actiuni”, declara Dr. Anca Colita, Sef Clinica de Pediatrie a I.C. Fundeni.
Nu va pot spune ce sentimente de emotie si implinire traiesc! Prin acest proiect am reusit cresterea ratei de supravietuire de pana la 80%. Multumesc tututor celor care ne-au onorat cu increderea, acum, mai mult ca niciodata va asigur ca vom continua sa sprijinim eforturile remarcabile pe care medicii din Clinica de pediatrie a I.C. Fundeni le fac pentru salvarea celor peste 5.000 de copii internati anual aici, 600 de copii bolnavi de leucemie, cancere si alte boli grave, fiind clinica cu cea mai mare adresabilitate in privinta cancerelor la copii de la noi din tara, aduga Nicoleta Vlad, Presedintele Asociatiei ARIPI SPRE VIATA.
Bugetul final de 95.000 de euro a fost adunat in urma campaniilor desfasurate astfel:
Campania desfasurata in perioada decembrie 2010 – martie 2011 a avut ca rezultat suma de 45.000 de euro
Campania desfasurata in perioada decembrie 2011 – iunie 2012 a avut ca rezultat suma de 47.000 de euro
Campania desfasurata in perioada martie 2013 – iunie 2013 a avut ca rezultat suma de 3.000 de euro
Pentru mai multe detalii va rugam sa o contactati pe Nicoleta Vlad, Presedinte Asociatia ARIPI SPRE VIATA la adresa de email nicoleta.vlad at aripispreviata.ro
Despre Asociatia ARIPI SPRE VIATA
Asociatia ARIPI SPRE VIATA a fost infiintata in ianuarie 2010, iar prin proiectele desfasurate doreste imbunatatirea calitatii vietii copiilor si tinerilor afectati de leucemie, cancere si alte boli grave, ajutand la salvarea lor. Prin daruire si atitudine, ajutor umanitar si responsabilitate, incurajare si speranta, transparenta tuturor actiunilor noastre Asociatia ARIPI SPRE VIATA actioneaza pentru sanatatea copiilor si binele familliilor lor.
www.aripispreviata.ro
1 thought on “Despre indiferenţă ca armă împotriva noastră înşine”
Trebuie să facem ceva pentru acești copii, să nu fim indeferenți, sepoate întâmpla la ori care copil. Să nu fie nevoie să treceți prin așa ceva, ca să vă dați seama. Multă sănătate