Am stat la Sibiu de vineri după masă până duminică la amiză. Ocazia prilejului fiind Cibinfest. Mai pe şleau spus, nu am putut refuza invitaţia lui Brylu de a nu sta acasă şi de a merge să mă lovesc de şi cu nişte beri :D Mai jos aveţi prerea mea despre această ispravă, ca om umblat pe la multe, multe astfel de adunări simpatice întru slăvirea distracţiei beristice.

1. Locaţia. Fix în Piaţa Mare. Chiar nu mai are rost să mai zic ceva, e clar ce am avut de spus, aviz celor care îşi fac astfel de evenimente pe la Cuca. Cuca Măcăii. Bine, apropo de locaţia, faptul că s-a întâmplat chiar în splendidul oraş Sibiu a ajutat masiv, desigur :D

2. Cortul. Spectaculos. A fost cel mai mare cort în care am intrat vreodată. Vorbim de România, desigur. Intrau în el lejer vreo 2000 de oameni. Plus scenă mare pentru trupe. Plus toate standurile unde se servea bere şi băutură. Adică şi cu o organizare internă foarte bună. Şi cu căile de acces deştept făcute, care au asigurat fluidizarea corespunzătoare a traficului. Adică, tradus, nu a fost buluceală şi călcat pe bombeuri.

3. Resursa umană. Da, ştiu, sună ca pasta expresia asta, dar nu am găsit altă rimă. Căci vreau să fac referire acilea la organizatori (termen generic, desigur) şi la cei care au asigurat securitatea.

Organizatorii au fost exact aşa cum trebuie să fie la un astfel de eveniment: invizibili până în momentul în care era nevoie de ei. Spun asta pentru că am fost la alte evenimente de gen unde se vedeau organizatorii agitându-se permanent şi deveneau enervaţi. Aici chiar nu a fost cazul, prezenţa lor a fost discretă spre invizibilă până în rarele momente când aveai nevoie de ei. Şi nu aveau isteria pe care am văzut-o în alte părţi, ştiţi voi, genul „explodez de câtă treabă am, nu am timp nici să beau un pahar cu apă„, erau calmi şi serviabili, deşi vizibil obosiţi.

Ştiţi că la orice eveniment mare unde se adună multă lume şi e cu bere şi caterincă multă trebuie să se întâmple ceva cu băieţii de la pază, hai să le zicem aşa. Care, de regulă, sunt nişte de ia încruntaţi, cu gulerul ridicat, uitându-se suspicios la tine ca cum ai fi potenţial receptacul de pulan în mişcare. Adică, pe scurt, nişte unii care îţi încruntau sprânceana când îi vedeai. La Cibifest am văzut nişte stewardzi normali (nuş cum să le zic altfel), ba chiar bătrânei, dar foarte amabili, zâmbitori, care intru în vorbă cu tine, dar şi ghidau lumea cam cum să mişte prin zonă.

Bine,veţi spune, dar ăştia nu erau de la pază, erau cel mult de la ordine. Dap, aveţi dreptate, nu erau de la pază. Căci cei de la pază nu se vedeau, erau discreţi până la dispariţie. Adică am văzut câţiva cam cât dulapul, dar fără să aibă uitătura aia de Sinan Paşa în mizerie când de uită la bieţii băutori de bere. Ci erau zâmbitori, făceau cu mâna copiilor, mai ziceau câte un „noroc”, adică nu îţi transmiteau nimic din feng shuiul unuia care ţi-ar scoate dinţii, la o adică, folosind doar degeţelul cel mic de la mâna stângă. Am înţeles că a fost un incident cu un ştrulubatic, dar care a fost scos în câteva secunde din cort, fără scandal şi fără să fie agresat, şi predat jandarmilor. Adică nu făcându-se un spectacol gen „muicăăăă, iete ce îi sparg faţa lu ăsta!„, cum se întâmplă îndeobşte la noi. Chapeu pentru echipa de ordince şi pază!

4. Clienţii. Atâta civilizaţie şi respect pentru ceilalţi prezenţi în acel cort nu am văzut niciodată la nici un eveniment de ăsta mare, care implică bere şi alte alea. Niciodată, repet. La un moment dat, în prima seară, după mai multe beri degustate, am avut un moment de pierdere geografică, dacă vreţi, căci mi s-a părut că nu suntem în România, nu aveam cum să fim în România. Căci vedeam peste 2000 de oameni bucurându-se că participă la acest eveniment, salutându-se unii pe alţii, cântând, urcându-se pe mese (apropo, ăsta e un gest mitocănesc, de regulă, dar în cadrul Cibinfest a fost de un firesc devastator) şi simţindu-se bine la modul cel mai civilizat posibil. There is hope…

5. Die Spatzen 2000. Teoretic doar o trupă de băieţi îmbrăcaţi caraghios, pe stilul ăla bavarez, care cântau ceva pe scenă, de astea de petrecere gen Oktoberfest. Practic, însă, băieţii ăştia au fost cu adevărat sufletul petrecerii. Rar mi-a fost dat să văd o trupă care, vorbind într-o limbă pe care nu o înţelegeam, să reuşească să ne transmită exact cam cum să ne simţim bine, participând la cântările lor şi să ne zbânţuim într-una pe băncuţele alea :)) Hai să o zic altfel: fără ei Cibinfestul ar fi fost muuuuuult mai sărac :)

Cam asta a fost, în mare, cum mi s-a părut mie evenimentul. Aveţi mai multe poze pe blogdebere.ro. Ca să nu vă mai spun că am profitat de prezenţa la Sibiu şi am văzut un meci de rugby live and acoustic :D Adică frumos, ce să mai… Cam cum vă raportez în poza de mai jos :D

Alte păreri şi alea, alea puteţi vedea la Crivăţ, Cismaru, Laurenţiu, Zicu, Sorin.

CibinFest este un eveniment organizat de Fundatia Austria Pro Romania si A1 Events cu sprijinul Ursus, Pepsi si Ibis Hotel.