În calitatea mea de mare blogger (am vreo 95 de kile, să-mi trăiască!), primesc invitaţii la nişte isprăvi tare faine, la care, din păcate, nu am cum să ajung. Aşa că cer acceptul celor care mă invită să trimit un ambasador al Republicii Culturale Chineze la respectivul eveniment. Şi în cam 99,96% din cazuri primesc acest accept.

De ce fac asta? De ce îmi complic existenţa cu a găsi ambasadorul, cu a-l pune în legătură cu organizatorii, cu a primi raportul de la el (eu fiind preşedintele Republicii, fireşte)? Pentru că, desigur, aş putea să stau pe dorsalul meu imperial şi să nu fac toate astea. Nu mă luaţi cu traficul obţinut şi cu alea, alea, căci vorbiţi degeaba, nu sunt clientul vostru pe aşa ceva. De ce o fac, totuşi? Pentru că, îngrozitor de simplu spus, dacă pot să fac un bine, de ce să nu îl fac?

Iar binele acesta înseamnă pentru ambasadorii RCC că… dar mai bine nu mai zic nimic. Căci aş intra în nişte detalii „contractuale” între mine şi ei şi nu aş face aşa ceva, indiferent cât de preşedinte dictatorial al Republicii sunt :D

Ia uitaţi cum a scris tovarăşa ambasador Georgiana Ene. Care a fost trimisul plenipotenţiar al RCC la spectacolul Fantasmagoria.

„Spun miracol, pentru că prin definiție, fantasmagorie înseamnă priveliște fantastică. Spectacol ireal. Ceea ce s-a și dovedit a fi! Astfel, pe scena Sălii Rapsodia, irealul a devenit real. Că doar acesta este scopul teatrului până la urma: de a face vizibilă, lumea invizibilă. Cea mai mare parte a oamenilor crede că ceea ce este vizibil dă putere. Or, adevarata putere e ceea ce e invizibil!”

Restul la Georgiana :)

Sursa foto