Dragilor,
Şi mă refer aici la cele şi cei din agenţiile de PR (în sens generic, zic) cu care am lucrat, lucrez şi cu care voi lucra. Şi vă spun aşa pentru că, în proporţie de exact 84,56% (:D) îmi place de voi. Şi vă zic aşa pentru că, fireşte, nu toţi vă încadraţi în „cearta” de mai jos, doar cam 37,45% dintre voi (:D). Şi zic „ceartă” pentru că – mă ştiţi – eu propovăduiesc îndreptarea păcătosului, nu pedepsirea lui!
Brieful. Este de-a dreptul impresionant cât de uşor se trece peste acest îngrozitor de important aspect al relaţiei dintre bloggeri şi agenţii. Brieful este, dacă vreţi, cam ce este saşiul pentru o maşină. Un şasiu prost face ca un motor puternic să devină un ucigaş, face ca nişte anvelope excelente să nu fie folosite la adevărata lor valoare (cum ar veni), face ca orice plăcere de a conduce maşina aia să devină ceva gen „hai să terminăm cursa asta, că e naşpa„.
Brieful funcţionează, dacă vreţi, ca un gentlemen’s agreement între blogger şi agenţie, dincolo de contractul ăla juridic, legal (ăla naşpa, ştiţi voi :D). Adică – tradus ca la peluză – atunci când încalci contractul juridic suferi juridic (sau ceva), dar când încalci acest gentlemen’s agreement suferi la ceea ce îndeobşte de numeşte bătutul de obraz. Din parte agenţiei, din parte clientului şi, de multe ori, din partea celor care îţi fac onoarea să te citească.
Cum ar trebui să arate – minimum minimorum – un brief (după capul meu, fireşte)
Clar. Pare clar, ca să zic aşa, că ar trebui ca un brief să fie clar. Numai că experienţa în câmpul muncii 2.0 ne arată că vedem multe formulări gen „să ilustrezi calităţile produsului prin evidenţierea diferenţierilor din gama proximă„. Deci cum? Ce vrei matale de la viaţa mea de blogger? Spune, frate sau soro, clar: „să zici că produsul X este roşu, ieftin şi rupe tot la gagici„. Clar? Clar!
Cu obiective direct în buză. „Să audă lumea de noi” nu este un obiectiv, este o dorinţă. „Să avem un reach de 1.000 de cititori” sună altfel. Şi asta presupune că tu, ca blogger, trebuie să îi asumi acest target şi să îl atingi. Şi, mai ales, dacă nu crezi că poţi, să refuzi implicarea în campanie.
Rezonabil de scurt. Am păţit chiar săptămâna trecută. Un client mi-a trimis un brief „să te uiţi peste el” de 30 de pagini. Need I say more? Dacă brieful are mai mult de 3 pagini, te pup pe portofel şi ne vedem la vară înspre toamnă. Căci ce nu poţi spune în maximum 3 pagini, nu ai cum să îmi explici în 30, serios. Prezentarea produsului, istoria companiei sau orice alte chestii complexe mi le dai după aia, in anexe, dar doar dacă batem palma.
Calendarul. E abureală maximă să îmi spui „scrie şi tu când poţi„. Nu aşa. Nu e profi. Căci poate eu, par egzamplă, pot sâmbătă seara la ora 21.00. Ceea ce este moartea pasiunii, fireşte. Plus că asta mie îmi spune că tu, ca agenţie sau brand, nu prea eşti cu coraconul la campania asta, adică nu prea te interesează, deci mi-aş putea permite luxul să nu mă prea intereseze nici pe mine. Ca să nu spun de faptul că un calendar intern al campaniei, dincolo ce îmi dai mie, te-ar ajuta teribil, dar asta deja nu mai este treaba mea…
Raportul final. „Vreau de la tine print screen din analytic pe perioada X„. Sau „vreau de la tine unicii, afisarile, cate Share pe Facebook si cate RT ai primit la postare, plus comentariile„. Adică să ştim amândoi, încă de la început, ce raport trebuie să livrez la final. Nu băga de astea „hai să vedem cum merge şi mai povestim” căci este strâmbare de feng shui asta. Pentru toată lumea.
De ce ne ajută un brief construit pe coordonatele de mai sus (după mintea mea)
Ca blogger. Ştii ce ai de făcut, ştii dacă merită/poţi să te bagi în campanie, îţi poţi organiza mai bine planul editorial al blogului.
Ca agenţie. Ştii ce are de făcut bloggerul, poţi să îi ceri ferm să respecte acel gentlemen’s agreement, poţi să înţelegi mai bine la ce te ajută ce face bloggerul.
Pe scurt a fost ce am zis mai sus. Căci, desigur, s-ar putea scrie o carte pe acest subiect. Deocamdată mă mulţumesc doar cu părerile voastre colea jos în comentarii :D
Alte greşeli de PRist: 1 şi 2.
5 thoughts on “Greşeli de PRist: brieful”
No … ioi … :)) Ca bine zici. Pe langa ce ai spus, eu nu mai vreau asa:
– mersul pe prietenie pana la nesfarsit,
– implicarea bloggerilor mari pe bani, nu iti atingi obiectivele si mergi pe la aia mici pe gratis logic
– sugestii de bartere si premii de 10-20 lei ….
– propuneri de campanii pe alte orase (sunt din Bucuresti, scrie peste tot!)
– propunere campanie pe 4 luni cu 8 articole la pret de 1 articol
– tacere maxima cand e vorba de contract si transfer de bani
– „noi avem premiile astea, fa ce vrei cu ele”
– „am vrea sa facem o campanie, ce idei ai?”
– povesti despre alti bloggeri (nu e normal sa imi spui mie cine a livrat si cine nu si sa ii barfesti. Uiti ca majoritatea suntem prieteni …)
Ma opresc :))
Aia cu tacerea maxima este din categoria penibil. Care dovedeste ca unii nu se pot intelege ca oamenii. In fine, nu vreau sa ma enervez…
Eu n-am primit prea multe. Dar alea primite erau ok din punctul meu de vedere
Ce inseamna ca n-ai primit prea multe ?
Ai primit doar 10, 20 sau 50 ?
Pingback: Greşeli de PRist: Cum nu se face o invitaţie la un eveniment in 2013 • Chinezu