Later edit: As promised, revin cu noi informaţii. După ce am trimis mailul cu postarea de faţă, respectiva persoană mi-a spus aşa:
1. „Ca nu te-am numit blogger, ci „coleg de presa”… imi cer scuze, sincer. Si ca nu am timpul necesar sa trimit mailuri personalizate (cateva sute, daca nu peste o mie la fiecare comunicat), pentru ca fac un milion de lucruri intr-o zi, ca sa pot trai, imi cer iarasi scuze. Ia-o ca pe o lipsa de profesionalism, daca vrei, mi-o asum.„
Drept pentru care eu spun: Îmi cer scuze că nu am timpul necesar să mă ocup de toţi cei care nu au timpul necesar să fie profesionişti şi se mai şi băşică atunci când le spui asta.
2. „Imi pare rau daca ai simtit ca stirea era un spam, aveam adresa ta in baza de date primita de la o colega, dar daca te deranjeaza sa-ti trimit comunicate, mai ales din astea lipsite de profesionalism, pot renunta.„
Drept pentru care eu spun: Mulţumesc, chiar nu mai vreau mailuri de la tine. Spamuri, pardon.
Moving on.
––––––––––––
Că acuma m-am enervat (aşa îşi începea vorba când simţea nevoia să fie impozant un unchieş de la mine de la ţară :D). Adică io am dat drumul unei (fel) de rubrici „Greşeli de blogger” (1 şi 2) şi să nu am una gen „Greşeli de PRist„? Păi nu se face aşa ceva, aveţi dreptate, aşa că hai să purcedem la drum. Cu menţiunea căam modificat deja titlul la postare mai veche pe această temă, ca să intrăm în „legalitate”, cum ar veni.
Primesc un mail, nu spun de la cine, că ideea nu este nu să pedepsim „păcătosul”, ci să îl îndreptăm. Sigur, dacă mai face de astea după ce eu îi dau reply cu postarea de faţă, o să zic şi despre cine este vorba. Dacă, fireşte, nu mă scoate automat de pe lista cu mailuri la care trimite, hai să le zicem aşa, informări, caz în care, desigur, nu mai am cum să primesc mail de la persoana în cauză. În plus, în cazul de faţă, chiar e faină informaţia pe care am primit-o. Dar, ca principiu, când mă iei cu exprimarea de mai jos, este de datoria mea de blogger să zic „pas”.
„Mulțumim anticipat colegilor din presă pentru sprijinul acordat în promovarea acestui material„, aşa era exprimarea din mailul pe care l-am primit. Acuma nu că am fi noi, bloggerii, foarte aroganţi sau nu ştiu ce (deşi, desigur, suntem; şi ne şade chiar foarte bine aşa), dar i-aş recomanda persoanei care a trimis acest mail la grămadă către jurnalişti şi către bloggeri ca data viitoare sa folosească formula de mai jos:
„Mulțumim anticipat bloggerilor pentru sprijinul acordat în promovarea acestui material.”
Şi apoi să vedem cum o să reacţioneze jurnaliştii care primesc mailul cu această formulare. Aşa de test, ca să vedem cine e mai arogant şi mai băşicos. Ca să nu mai spun că diferenţa dintre „ţi-am găsit mailul la contact pe blog şi te-am băgat în lista noastră” şi spam este, cum să zic eu, cât brandul de furnică.
Îmi permit să fac şi o recomandare celor care trimit astfel de mailuri la grămadă: ia staţi şi analizaţi rata de retenţie, ca să zic aşa. Adică dacă trimiteţi la 100 de oameni la grămadă, câţi reacţionează (adică răspund la mail sau fac, în cazuri extreme, ce fac eu acum) şi câţi promovează respectiva informaţie. Şi câţi dau mizerabilul copy/paste şi câţi chiar pun un pic de suflet în a informa cititorii (ca să folosesc un şablon).
După ce faceţi această analiză, care vă va dau rău cu minus, ia gândiţi-vă un pic la varianta de trimis mailuri personalizate. Adică „dragă Costel, am văzut că ai mai scris despre chestiunea X, aşa că m-am gândit să îţi trimit acest mail„. Şi să începeţi o CONVERSAŢIE. NU garantează nimeni că iese ceva, căci motive de a nu ieşi sunt destule. Dar există şi cazuri în care nu doar că iese ceva, ci CEVA. Iar pentru asta, zău, merită să faceţi acest efort*.
Vă pup.
*Zic efort pentru că este efort pentru unii. Deşi în alte culturi se numeşte „a fi profesionist”.
20 thoughts on “Greşeli de PRist: „mulţumim colegilor din presă””
Era greu sa scrie ca multumeste atat bloggerilor cat si colegilor din presa!?
Dupa ce am scris cealalta postare cu greseli de PRist, a schimbat din „dragi jurnalisti” in „dragi prieteni” :))
Ideal ar fi, cum ziceam, mailuri personalizate. Eu, spre exemplu, asa trimit cand vreau ceva de la cineva, nu la gramada.
Suntem pe drumul cel bun, mai „tovarasi” trebuie bagat in formula asta, a II-a zic, si treaba-i oabla!
Ar pierde prea mult timp sa trimita la fiecare in parte asa ca trimite la „gramada”. Probabil uita pentru ce-si ia salariul
Vezi, exact asta nu inteleg multi: nu e pierdere de timp, e investitie in relatia cu cineva de care, avand in vedere ca vor sa ii ajute, au nevoie :)
Corect e să vorbești cu fiecare în parte , e ca la nuntă faci invitații treci acolo bla bla bla dar după acea o personalizezi pe fiecare în parte scriind numele cui o adresezi , după care mai dai și un telefon de confirmare în care vorbești cât mai la sentiment .
Sincer – am primit și eu un mail de la un băiat care se ocupa cu PR-ul.Și nu a folosit o exprimare ca cea menționată mai sus.
Dimpotrivă – mi-a comunicat totul ca și cum am fi stat la o bere și mi-ar fi transmis mesajul respectiv :)
@Radu, PR-istul de care zici tu si-a facut datoria „ca la carte”.
Dar ce iti cerea ca tot nu am inteles? Sau ai facut ceva pentru el sau firma respectiva si asta era modalitatea de multumire?
Oricum Chinezule nu te „ofusca” :), asta este soft am vazut eu una pe internet de la o firma care ofera servicii medicale private si suna cam tragic.. Gen: ” Multumim ca ati solicitat un raspuns oficial in cazul pacientei X, suntem bucurosi sa va informam ca pacienta X a decedat. WTF ? Adica Epic Fail este mic copil.
avand in vedere ca una din ocupatiile mele a fost PR-ul ONG-ist pot sa-ti spun sigur ca rata de deschidere a mail-urilor e udneva la 30% daca vorbim de oameni in general sau publicatii neonline si undeva la 40-45% daca vorbim de bloguri si site-uri.
In general in 2013 se folosesc instrumente de monitorizare a email-urilor care-ti dau statistici exact ca la blog, cati deschid , cati dau click, cati baga in spam… tot ce vrei.
In plus toate au optiunea unsubscribe… si liste de senderi pe caprarii.
dar na… eu mi-am dat licenta la medicina din asa ceva si poate deaia stiu ca nu am vazut in afara de ong-urile unde am lucrat si licenta mea pe nimeni sa foloseasca in RO sendy sau mailchimp sau chestii de genul.
PS> softurile astea stiu si sa personalizeze :))
Pe mine mă zgârie pe creier şi asta cu „mulţumesc anticipat”. E ca şi cum dacă nu vii/nu faci, nu meriţi acel mulţumesc. Eu zic să ridicăm aroganţa de blogger: Pentru simplul fapt că le permitem accesul pe blog şi la o adresă de email, ar trebui să spună „Mulţumesc”. :))
Si ce face PR-ul se numeşte „rezistenţă/toleranţă scăzută la schimbare”: numai nu vor să înveţe, să priceapă că există o diferenţă între blogger şi jurnalist, chiar dacă amândoi au la bază scrisul.
E ca şi cum eu aş zice că blogger este 100% egal cu freelancer, deşi există elemente comune, până la urmă avem şi câteva diferenţieri aici, care îl fac pe fiecare unic.
Pe mine mă enervează cel mai mult când văd cum comunicarea de la noi se reduce la o „normalizare”, mergem pe ideea „bagă tot în media eşantionului X”, în loc să se extindă spre „margini”, adică acolo unde sunt categoriile mai exclusiviste, să zicem.
Şi numai bine că mi-a venit o idee de articol. :))
Mr. tu esti citit de 3 persoane. Ori ca „promovezi” tu ceva, ori ca lipesc eu un afis in scara blocului tot aia e. Daca blocul e de 4 etaje si eu lipesc afisul la etajul 3, ca altfel am mai mare „reach”-ul cu el decat ai tu pe blog.
Asa ca, ma intreb, de unde ifosele astea?
Pingback: Adevărul despre traficul lui chinezu • Chinezu
Daca greseala de PR initiala e una pe care eu, personal, as trece-o cat de cat usor cu vederea, cea de-a doua (care a venit odata cu raspunsul din later edit) mi se pare taierea cracii de sub picioarele 2.0. Iar daca persoana respectiva nu lucreaza pe cont propriu, ci mai si reprezinta o agentie / companie, e cu atat mai grav…
Din pacate se pune accentul pe cantitate si nu calitate. Pentru firmele de PR conteaza mai mult la cati oameni au trimis un mail, decat la cine si de ce.
Pe de alta parte, eu il inteleg si pe PRist. Pe bune ca-l inteleg. Stiu cum se lucreaza in multe agentii, adica un singur om chiar face o multime de lucruri. Ca le face prost… asta o consider deja o problema de management a agentiei (lipsa de viziune, strategie etc.)
Mda… Bine săltată la fileu!
Primesc şi eu tone de mailuri care încep de pildă cu „Vă răspundem solicitării de abonare la serviciile noastre…”
Care solicitare băi frate, mă întreb eu?
E poveste lungă şi se numeşte „Directori web de a la românica”.
Cât priveşte „Unsubscribe”…
Hai să fim serioşi! Nesimţirea e la cote incalculabile!
95% din mailuri, îţi solicită să trimiţi un mail la adresa lor office[at]blabla.com. Sau .ro
Ca şi cum grija mea de bază e să alerg după toţi nesimţiţii care trimit mailuri pentru că sunt plăţiţi să scotocească şi să trimită!
Să mai vobesc şi de gazetele online la care dacă ai proasta inspiraţie să stai să citeşti un articol te trezeşti cu „revista presei” fără să fi cerut asta?!?
O ştiu de pe pielea mea!
În 2000, am renunţat să mai citesc ziare, reviste, am renunţat la radio, TV, că e intoxicaţie acută cu toxine clasa cianură de potasiu. Pentru cine preferă sodiul, NaCN, poftim!
Cred că extind embargoul şi pe online.
Citesc mult prea multă informaţie de calitate pe bloguri personale, că să-mi mai bat capul cu mercenarii din jurnalistica clasică, upgradată la online, pe principiul „Dacă e imposibil să dărâmăm blestematul ăsta de net, hai să ne unim cu el.”
Pingback: Direct din laboratoarele Farmec - cum construiești relația cu bloggerii - Marius Sescu
Pingback: Despre bloggeri şi PRişti. Vezi AICI! • Chinezu