Ehe, cât aş putea scrie pe subiectul ăsta… Căci, fireşte, viaţa şi piaţa îmi oferă multă motive. Doar că nu prea găsesc această resursă preţioasă şi volatilă care este timpul. Nu că mă plâng, constat doar. Aşa că am reuşit să scriu doar un episod din „Greşeli de blogger„. Astăzi partea a doua. Menţionez că scriu aceste lucruri nu ca să fac de telecomandă pe cineva, ci să încercăm să învăţăm din astfel de greşeli. Care putem şi care vrem, desigur.
„De ce nu m-ai chemat şi pe mine la evenimentul pe care l-ai organizat? Bine că l-ai chemat pe X, care e varză, dar pe mine nu. Sau pe Y care e pastă”.
Există unii bloggeri care reacţionează după cum v-am spus mai sus atunci când nu sunt invitaţi la anumite evenimente. Ceea ce este, fireşte, greşit. Din toate punctele de vedere. Şi profesional, dar mai ales uman, astea sunt grădiniţănisme, pardon my french. Pentru că există foarte multe motive pentru care respectivul blogger nu a fost invitat la respectivul eveniment. Mai jos vă spun de ce nu chem eu anumiţi bloggeri la evenimentele pe care le organizez. Presupun că şi alţii au aceleaşi criterii, dar nu mă bag în bucătăria altora, vă dau doar din a mea.
Motivul 1. Atunci când te-am invitat de două ori la evenimentele mele, ai confirmat de fiecate dată că vii şi nici nu ai venit, nici nu m-ai anunţat că nu vii, stai liniştit, nu o se te mai chem. Promit. Căci în aroganţa mea funciară să-mi faci aşa ceva echivalează cu un fel de „mi se rupe” care îmi strâmbă feng shuiul.
Motivul 2. Atunci când te-am chemat la trei evenimente de-ale mele şi tu ai venit, ai beneficiat de pe urma lor (know how, networking, chiar o bere, adica ceva cât de cât) şi nu scrii nimic pe blog de la nici unul din ele, stai liniştit, nu o să te mai chem. Căci înţeleg că acesta este felul tău de a fi 2.0, care nu se pupă de nici o culoare cu felul meu de a fi 2.0.
Motivul 3. Atunci când vii la un eveniment de-al meu şi scrii numai prostii sau trollezi la greu evenimentul, stai liniştit, nu o să te mai chem. Nu pentru că ai spus nişte adevăruri legate de organizare, de invitaţi sau despre ce a fost, în general la eveniment, ci ori pentru că minţi, ori pentru că le spui pe un ton mizerabil, ori pentru că întreaga ta prezenţă acolo a fost deplasată.
Motivul 4. Uneori nu te potriveşti, ca blogger, cu specificul evenimentului. Simplu. Iar în condiţiile în care locurile sunt limitate (din diverse motive) prezenţa ta acolo înseamnă că ocupi locul unui blogger care este chiar pe specificului evenimentului. Sper că e clar acest aspect, ar fi ridicol să insistăm.
Motivul 5. Uneori agenţia sau clientul nu te vrea. Simplu. Ai un istoric abrupt cu ei, nu le place feng shuiul tău (înjuri prea mult, eşti – cred ei – rasist, de astea). Sigur că, teoretic, poţi spune „păi ar trebui să fie profesionişti şi să nu judece aşa, ci cu excelul în faţă„. Dă-i pace…
Motivul 6. Uneori nu eşti invitat din greşeală. Ai fost sărit de pe listă, nu ai fost pus pe listă, ceva de genul. Omeneşte vorbind, o scăpare. Nu se întâmplă des de astea, dar se întâmplă. Şi e bine să le ştiţi.
Ce rezolvă când te enervezi şi ceri socoteală cuiva că nu te-a invitat la un eveniment? În afară de faptul că o să îngroşi, ca să zic aşa, anumite (dacă nu toate) punctele de mai sus, nu rezolvi nimic.
A nu se confunda – insist! – „a cere socoteală” cu „a întreba politicos„. Asta e la limită, depinde cum formulezi întrebarea. Pentru că, uneori, vei primi răspunsul pe cinstite din partea agenţiei sau clientului. Iar în cazul meu, dacă mă întrebi frumos, chiar o să ai parte de o explicaţie scurtă şi directă legată de motivul pentru care nu te-am invitat.
Hai că mă opresc aici. Căci, simt intens, am spus ce am avut de spus…
24 thoughts on “Greşeli de blogger: supărarea că nu sunteţi invitaţi la un eveniment”
Ce ai spus la punctul 1: nici nu au venit, nici nu te-au
anunţat că nu vin. Asta mi se pare ca ar fi cea mai „grava” dintre toate. Ocupa un loc degeaba. Poate ca altcineva ar fi venit si si-ar fi facut treaba. Si eu sa fiu in locul tau nu i-as mai chema never
Punctul 2 mi-a adus aminte de o gluma-intrebare: „Noi, astia lenesi, mergem in Rai sau trimit pe cineva sa ne ia?” Pai daca lor le-a fost lene sa scrie, tie de ce nu ti-ar fi lene sa-i eviti pe viitor? Spor!
Deși s-au mai scris articole de genul, e cât se poate de binevenit, pentru că unii nu se învață până nu se ard, adică, pe românește, învață din greșeli (care e și cazul meu, de, toți am fost, cândva, mici și mai puțin deștepți).
Postari de genul asta sunt ca berea: adica daca ai baut o bere de revelion inseamna ca nu mai bei pana la revelionul viitor? Si nu te bucuri de placerea de a savura aceasta licoare? :))
Cristi….astea de fapt sunt principii de bun simt si civilizatie…valabile in orice tip de relatie…avea bunica mea o vorba…cand faci ceva ,gandeste-te inainte daca ti-ar placea sa ti se faca tie la fel…
Stiim cum e: si bloggerii sunt oameni. Iar oamenii sunt de mai multe tipuri. Unii sunt nesimtiti, da. Dar, din fericire, foarte putini :)
Pe sistemul: „Daca imi place sa organizez ceva, atunci sa imi placa pana la capat!”
Ataaaaaaat!
Frustrarea unora e extrem de mare. Daca as locui si eu intr-o zona cu acces la atatea intalniri as face tot posibilul sa ajung..Doar ca aici in N indepartat se intampla mai rar :)
Mah, nu stiu ce sa zic… Eu am fost la mai multe evenimente cu bloggeri in Baia Mare decat ai fost tu. Asta inseamna ca ele se intampla, dar ca tu – din cauze care te privesc, desigur – nu prea reusesti sa ajungi :)
:) asta cred ca doare …
Dintre toate motivele prezentate, numarul 4 il consider ca fiind cel care nu tine catusi de putin la cei ce prezinta astfel de frustrari manifestate dincolo de limita unei „minime decente” de business. „Adica cum nu ma potrivesc cu evenimentul? Pai eu sunt blogger!”.
Discutia e lunga aici. De obicei cei care se enerveaza ca nu sunt invitati – sa zicem – la o lansare de polimer spun ca au dreptul, ca orice om, sa isi dea cu parerea. Eu le raspund ca da, asa este, pe blogul lor pot sa scrie ce vor, cand vor, cum vor, ca doar pe barba lor o fac. Doar ca atunci cand am de ales intre a chema un blogger chimist (sunt de astia cativa in caz ca nu stiai :D) si unul care nu stie ca H2O inseamna apa, ia ghici pe cine chem? Si ia ghici cine se enerveaza? :))
Mie numai ideea in sine de a cere socoteala cuiva ca nu te-a invitat (indiferent de tonul abordat) mi se pare penibila si stanjenitoare. Nu te-a invitat, asta e, plangi in pumni si carry on, vorba afisului. Maybe next time…
„Buna ziua,
Ma numesc Catalin Paval si scriu pe blogul paval.ro. Stiu ca v-ati numarat printre organizatorii evenimentului ce e avut loc la sfarsitul saptamanii trecute la Baia Mare, eveniment prin care ati promovat noua tehnologie de impachetat ciocolata cu staniol.
As aprecia din partea dumneavoastra un motiv pentru care ati considerat ca prezenta mea la acest eveniment ar fi fost inoportuna. Un feedback sincer m-ar ajuta sa corectez eventualele „derapaje” personale in ceea ce priveste prezenta mea in social media, in general, si activitatea pe care o desfasor pe blogul paval.ro, in special.
Cu stima,
Catalin Paval”
Acest text ti se pare penibil?
Mie toate punctele mi se par egale si normale. In fond, este pur si simplu dorinta organizatorului si cred ca doar el este in masura sa judece prezenta anumitor oameni la x eveniment.
Ca oamenii sunt rautaciosi sau ca de cele mai multe ori au impresia ca li se cuvine mai mult decat au primit, nu este o noutate.
Pe jumătate mă potrivesc unui punct…
Cam pe un sfert, nu pe jumatate :))
juma din punctul 1.
un sfert de rachie, da!
În cele din urmă, invitaţia la un eveniment e ca una făcută în casa unui terţ. Niciunul dintre motivele prezentate de tine nu-i deplasat, ba din contră.
Ai uitat:
– nu te-am chemat pentru ca nu ai blog. Ce, trebuie sa am blog ?
P.S. N-ai blog nu existi sau Am blog deci exist! hihi
Avantaj eu … la Resita nu vine nimeni sa promoveze nimic asa ca nu-mi fac griji ca uita cineva sa ma treaca pe vreo lista :)
Resita zici? Las’ ca o sa vin eu in aprilie sa promovam o bere blogosferica :) Chiar ajung in Resita si nu stiam cu cine m-as intalni la un pahar de vorba si o halba de bere. Spor!
Pingback: Linkuri de weekend - Marius Sescu