Da, ştiu, puteţi să îmi bateţi obrazul, căci, deşi am anunţat că încep un fel de serial aici, intitulat în lipsă de o denumire mai comestibilă „Greşeli de blogger„, acesta este abia episodul 2, cum ar veni. Ce aş putea zice în apărarea mea? Nimic, evident. Căci nu m-a pus nimeni să mă leg la cap cu aşa ceva, eu m-am împins singur de la spate, deci eu mă fac de telecomandă că nu scriu mai des astfel de episoade. De fapt, ca să o spun pe aia dreaptă, şi asta – promisiuni neonorate, generic vorbind – ar putea fi subiectul unui episod. Cu mine cobai, desigur.
Astăzi vom vorbi despre cum să nu scrii un guest post (observaţi ce atitudine didactică am adoptat, cică aşa e bine, mai serios sa fii când discuţi de astea). Nu vorbim neapărat de greşeli aici, ci de lucruri care pot fi corectate, de nişte recomandări, dacă vreţi. Cu menţiunea că nu aş sta să definim ce înseamnă guest posting, căci – trag nădejde la greu – ştiţi ce este şi îl chiar practicaţi. Nu o să trecem prin tot ce presupune a scrie un guest post, ci lovim succint doar chestiunea promovării voastre printr-un guest post.
Ideea mi-a venit de la textul pe care mi l-a trimis Emil Călinescu, cel pe care l-am desemnat ambasador al Republicii Culturale Chineze la premiera spectacolului „Mofturi” al Teatrului Ion Creangă. Şi care, în textul pe care mi l-a trimis, a făcut ceva ce foarte puţini faceţi atunci când vă mai rog să îmi scrieţi guest posturi: s-a promovat fără nici un pic de ruşine. Şi nu o zic în sens negativ, dimpotrivă. E foarte bine să faceţi aşa. Căci, iar vă spun, dacă nu vă lăudaţi voi dacă aveţi cu ce, apoi staţi liniştiţi, că nu vă laudă nimeni altcineva.
Ce a făcut Emil? A scris el textul pentru care a fost „angajat” ca ambasador al RCC, după care a băgat exact ce a vrut să apară la mine despre el, cu linkurile de rigoare. Adică „nu inchei fara sa ma prezint. Emil Calinescu sunt si detin urmatoarele bloguri emilcalinescu.eu, minunat.eu si emilstudentulminune.wordpress.com„. Scurt şi la obiect. Şi eficient. Pentru că eu, dacă nu ar fi precizat Emil chestiunile acestea despre el, maximum ce aş fi făcut ar fi fost să dau un link către unul din blogurile lui. Aşa el a reuşit să primească câte un link pentru fiecare. Şi e foarte bine.
Veţi spune, cum mi-au spus unii, că „mi-e nu ştiu cum să pun linkuri în guest post, dacă tot mă laşi să scriu pe blogul tău„. Păi de ce, îi întreb mereu? Că doar aia e idee. Căci, în esenţă, un guest post este un fel de acord comercial (e cam forţat termenul, dar îl folosesc pentru a mă face mai bine înţeles) între bloggerul care găzduieşte textul şi bloggerul care îl scrie. Iar prevederile (nerostite, dat existente) sunt cam aşa: tu scrii la mine pe blog, adică îmi creezi conţinut, iar eu îţi ofer în schimb link şi expunere în faţa comunităţii cititorilor mei. În mare spus, desigur. Aţi înţeles care e faza, sper.
Sigur, nici să pui 14 linkuri într-un text de 500 de cuvinte nu e ok. Din nici un punct de vedere. Pentru că 1. nu o să îţi las decât vreo 2 din cele 14 şi 2. te şi faci de telecomandă în faţa mea forţând aşa. Cel mai bine, aşa cum se întâmplă cam în toate domeniile în viaţă, este calea de mijloc: vreo 3 linkuri per guest post. E ok pentru guest şi nici nu strică zenul 2.0 nici pentru bloggerul care îţi găzduieşte textul.
No bun, spor la guest posting. Să fiţi iubiţi!
15 thoughts on “Greşeli de blogger: cum să nu scrii un guest post”
Şi parcă tot mi-e jenă să procedez aşa…
No poftim! Pai io imi racesc tastatura de pomana aici? :)) Baga, frate, linkuri. Nu de alta, dar oricum se taie la montaj daca nu ii place gazdei :D
Da, cred ca jena este cuvantul potrivit, insa daca tu Cristi zici ca este ok sa se procedeze asa, noi avem incredere in tine.
Si eu tot de jena evit furnizarea linkurilor.
Dar uite, ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din piata. In cazul de fata o nepotrivire fericita :)
Bre, lasa jena. Ca doar nu ti se cere sa te dezbraci in public sau ceva :)) Eu zic doar ca trebe sa aveti mindsetul de business, care presupune, printre altele, si a profita de orice oportunitate de a te promova :)
Vezi tu, de aceea sunt oameni ca tine, dispusi sa faca share la tot ce au mai buni si oameni ca noi, dispusi sa asimileze ce sheruiesc cei mai buni :)
Multumesc pentru ca am ajuns material didactic.
Legat de tema articolului zic o singura chestie: am fost si eu mirat cum cateva bloggerite imi dadeau guest-uri (in maratonul meu in desfasurare) fara link. Le intrebam: SI LA SFARSIT SCRIU NUMELE TAU SI CU LINK, DA? La care ele: daca doresti…
Salutari tuturor :)
Eu tot zic de multisor ca modestia nu e vreo mare calitate … mai ales acum, in secolul 21.
Lasă că vin eu în curând cu un guest post ca la carte. Vedeţi cum se face treaba. Că doar de acolo îmi câştig existenţa. :D
Emilentul e mai narcisist :), ce te faci daca-si mai face 3-4 bloguri si le pune pe toate in link-uri? Asa te obliga sa-i si citesti blogurile, ca sa poti selecta cele mai bune link-uri :))))
Trei imi ajung :)
Mai mult de 2 link-uri nici nu trebuie. Unul catre home, si unul catre un articol, eventual. Multe guest post-uri le-am pus si doar cu un link catre home sau doar unul la bibliografie, separat de continut. N-am tinut cont nici de ancora. Am pus ba pe numele meu, ba „alandala”. Ca na, daca tot am avut sansa, nici sa fiu nesimtit. Guest post-urile le-am facut pentru blogul de IT, nu pentru continut ir. (ca sa nu iasa spam).
una e sa-ti faci reclama, alta e sa-ti faci reclama agasanta ca emil.
Interesante precizari, mai ales ca vin sa ii incurajeze pe cei mai novici in ale guest postului.
Pingback: Greşeli de PRist: "mulţumim colegilor din presă" • Chinezu
Pingback: Greşeli de blogger: supărarea că nu sunteţi invitaţi la un eveniment • Chinezu