Hai să facem aşa
voi îmi spuneţi în comentarii care credeţi că sunt păcatele blogerului (unul sau mai multe, câte credeţi voi că sunteţi în stare să argumentaţi ca lumea)
o să fac apoi o listă de cele mai importante 7 păcate pe care le-aţi propus voi (dacă simt că îmi dă cu virgulă îmi acord masiv libertatea de a mai băga eu câte îmi zice fang shuiul că trebuie băgate)
după care aleg câte un blogger care să scrie un material pentru câte un păcat (vedem noi cum îl alegem, poate îmi propuneţi voi, poate îl aleg eu dictatorial, ne înţelegem, negociem, căci oameni suntem)
cele 7 materiale (plus o scriitură din partea mea, se înţelege; poate mai băgăm şi ceva guest-posturi, vedem) vor fi închegate într-un ebook de colecţie (adică făcut la marea artă, chiar să fie de colecţie)
ebookul nu va fi gratuit, toţi cei care îl vor trebuie să plătească ceva (vedem noi ce, ne uităm la faţa omului – dacă e blogger, o postare; dacă e brand o sponsorizare pentru un blogger, dacă e persoană fizică o floare trimisă unei bloggerite – vedem, negociem, căci oameni suntem)
şi facem această asumarea de păcate ale bloggerului pentru că, nu-i aşa, este singura cale prin care ne putem cunoaşte mai bine şi, pe cale de consecinţă, să progresăm
am zis.
33 thoughts on “Cele 7 păcate capitale ale bloggerului”
Monetizarea prostiei omenesti – pe de o parte ne batem cu pumnii in piept ca vrem sa avem si noi o blogosfera civilizata / educata / inteleapta, dar cand vine vorba de monetizare incepem sa inchidem ochii si ii acceptam pe toti cei datatori de trafic si plimbatori de vorba.
În opinia mea, unul dintre păcate ar fi ignorarea anumitor evenimente, produse ori inițiative,deoarece nu-i pot aduce vizite sau crește „brandul personal”, dacă nu este plătit pentru a le promova, sub scuze de genul „cititorii mei nu-s interesați de așa ceva; au mai scris și alții despre asta”, samd.
Pacatele bloggerilor, adica un fel de manual cu si despre „ASA NU”.
Infatuarea … prea multi au impresia ca nu exista viata dupa blog.
In primul rand binecuvantari parintesti iti transmit.
Si apoi, cu fiiasca supunere si profund respect vin in fata dumneavoastra cu rugamintea de a aproba prezenta lista de fracturi blogosferice…
1. necisntea fata de sine insusi, sau lipsa de sinceritate fata de sine. Ma refer la urmatorul aspect. Buna. Ai un blog pe tema data, poate foto, poate tehnica treaba ta. Dar poate ca intr-o dimineata ai mancat o minunata briosa si tot ceea ce simti e ca trebuie sa aduci laude briosei. Daca te opreste faptul ca nu se cadreaza cu tema, eu zic ca esti nesincer.
2. degraba si ieftina atot-prezenta, de dragul vizibilitatii, cat mai multe comenturi, la toti la care apuc, ca sa fiu ACOLO. Nu.Daca nu se justifica, nu te baga in discutie/tema/comenturi doar ca sa apari.
3. ranchiuna. pe principiul campania ta este superba si folositoare, dar al dracului sa fiu, poti sa ma picuri si cu ceara, nu zic nimic de ea ca nu mi-a placut cum ai ridicat spranceana la articolul meu de acu o toamna.
Si mai sunt, dar revin mai tarziu in limita timpului :D
Parerea mea, hâc:
1. Prinsi in iuresul documentarilor si a redactarii unor articole cat mai aducatoare de trafic sau premii la concursuri, uitam sa mai citim ce scriu ceilalti bloggeri.
2. Sunt si bloggeri care cred ca nu exista viata decat in online.
3. Acceptarea maruntisului pentru a scrie advertoriale marunte.
Eu am doua astfel de pacate in minte, doua care ma deranjeaza foarte tare:
1. Sa incepi sa comentezi si sa te iei de altii fara sa te uiti mai intai in gradina ta si sa observi daca nu cumva si tu faci la fel. Plus, ca mi se pare normal sa comentezi anumite lucruri despre un om doar atunci cand esti cel putin la nivelul lui.
2. Sa nu te iei tu in serios si sa ai pretentia ca altii sa o faca. Adica, tu zici si faci blogging ca hobby si la nivel de piciorul broastei si te superi ca nu ai trafic, comentarii, ca nu ai campanii si ca nu te invita lumea la evenimente. Mi se pare absurd! Si mai comentezi si de altii …lucru care ne face sa revenim la punctul 1 :)
Sunt de accord cu opiniile Ioanei ! :)
De acord si eu :)
Ingamfarea, unii bloggeri considera ca detin adevarul absolut si din pacate se comporta ca atare.
Un pacat ar fi sa raspunda cu injurii la comentariile care nu-i plac
Un păcat ar fi limbajul urât folosit când scrie un articol.
Se vand pe acadele, nu au demnitate, se dau la fund cu cine are mai multi bani, nu tin cont de cititori, pornesc in ideea ca se imbogatesc cu un blog, se milogesc, sunt plini de ei.
Eu zic că mulți se iau prea în serios pe blogul lor, se supraestimează, dar de fapt nu au nimic interesant de spus, sunt plictisitori…Ei merg doar pe principiul „cât mai des să posteze ceva pe blog – insistență” și astfel uită de importanța calității, cantitatea fiind cea care contează doar ca să îi vadă lumea.
Să nu mai vorbesc și despre faptul că nimeni nu mai citește bloguri, toată lumea administrează câte un blog, iar în bloggingul ăsta cred că e ca în literatură: îi mai citești și pe alții…
Cel mai mare pacat al unui blogger este acela ca in primul rand, si-a deschis un blog.
Deci, putem vorbi de 2 acceptiuni importante care pot fi luate in considerare:
1.Nu iti poti deschide un blog, daca nu ai un mesaj de transmis, daca stii ca nu ai nimic in comun cu scrisul sau daca nu ai citit macar o carte in viata (si nu ma refer la orice carte).
2. Daca stii ca nu te incadrezi in categoria 1, atunci cu siguranta iti vei deschide un blog. Insa aici intervine „pacatul”: trebuie sa stii de ce vrei sa ai un blog. De ce un blog? De ce tocmai tu? Ce vrei sa transmiti?
Intai, trebuie sa intelegi tu, ca blogger aceste motive, ca apoi sa le inteleaga si cititorii. Sa te gandesti mereu despre ceea ce vrei sa postezi, de cum vor percep cititorii, de ceea ce incerci sa transmiti.
Blog-ul trebuie sa fie impecabil din punct de vedere gramatical si sa nu aiba articole banale, fara pic de esenta, fara pic de idee, fara pic de cultura generala sau fara pic de talent.
Astfel, pot afirma ca este provocarea noastra cu noi insine, ca bloggeri, o lupta in care singura arma sunt cuvintele si singura salvare sunt cititorii nostri care sunt indispensabili…la urma urmei, un blog necitit este ca un adevar nedemonstrat.
M-am gândit bine și cred că există trei păcate „mari”:
1. A uita să citezi sursele atunci când scrii despre o idee care nu-ți aparține sau când folosești poze pe care nu le-ai făcut tu.
2. A face greșeli gramaticale grave, consider că astfel nu-ți respecți cititorii. (Am văzut și astfel de bloguri)
3. A accepta să scrii despre un produs cu care nu te identifici DELOC, doar de dragul onorariului primit (înseamnă că nu pui preț pe tine și pe ideile tale,iar în fața mea nu mai prezinți credibilitate).
Abia aștept să le văd pe toate șapte adunate pe aceeași pagină, sunt chiar curioasă!
Pot sa scriu direct 7? :))
1. As zice in primul rand grija mult prea mare pentru ceilalti – cat cere ala, de ce nu m-au luat pe mine in campanie etc.;
2. Lipsa de solidaritate – o comunitate e puternica atunci cand e solidara – am ajuns sa ne zgarcim la RT-uri, de parca ne costa bani;
3. Grija prea mare pentru castigul imediat – pe principiul „imi iese ceva daca scriu?”. Iar o bag pe-aia cu chimia, a lui Noica/Tutea: ca sa devina ion pozitiv, un atom cedeaza unul sau mai multi electroni; si cu oamenii e la fel. Iar bloggerii sunt si ei oameni, nu? (sic!)
4. Folosirea blogului ca arma: nu imi convine ceva, scriu direct pe blog/facebook/twitter, desi normal ar fi intai sa intrebi fie la firma care te-a suparat, fie pe individul care a gresit – cine stie, poate exista o explicatie si un unghi care tie iti scapa;
5. Abordarea pozitiva: scriem mai curand de rau decat de bine; stiu, binele nu face rating, dar…
6. Grija prea mare pentru SEO – SEO e bun, dar continut?
7. Sensibilitatea: vai, mi-a spus o PRista „draga X”, „draga influensarule”, „dragii mei” si tot asa – sincer, vreau sa il vad pe-ala care protesteaza ca i-a zis o PRista „bai, gogule, am 300 de euro pt o campanie, te bagi, mancatziash?”
Buna tuturor! Cu totii avem pacate, dar de cand cu social media am inceput sa ne plangem prea mult, de toate. Bloggerii se plang si mai mult, caci au un spatiu unde sa-si verse of-urile. Ce am observat la unii bloggeri este ca discrediteaza pe unii, in favoarea altora care platesc. Am si exemple, dar nu vreau sa fiu rautacioasa. Cert e ca un blogger „MARE” a facut un gest pe care nu l-am inteles si oricat de maret se crede cu faptele alea dezamageste. Mai devreme sau mai tarziu sper ca lumea sa vada aroganta din comportamentul unor bloggeri.
Unii bloggeri sunt aroganti, poate prea aroganti pentru ceea ce sunt ei ca oameni si ceea ce au realizat. Un blog citit nu e musai o realizare de viata. Alte lucruri sunt mai importante.
Sper ca bloggeri sa invete sa spuna in fata ce au de spus si nu prin intermediul Social Media. La un moment dat s-or enerva si oamenii astia de PR si vor gasi alte canale de comunicare, doar ca acum sunt prea comozi sa gandeasca. Si-atunci sa vezi ce plang ei, bloggeri..
1. A scrie despre orice, chiar daca nu are nicio competenta pe anumite subiecte.
2. A nu sti sa scrie corect.
3. A scrie lucruri care pot fi toxice atat pentru el cat si pentru cei din jur.
4. A nu lua atitidine asupra a tot ceea ce are influenta sau importanta asupra vietii societatii.
5. Sa fie manipulat.
6. Sa nu-i respecte pe cei care il citesc.
7. Sa se limiteze in comunicare la o singura retea.
Dar pot să scriu despre o reclamă care mi-a plăcut, right?
Nu prea inteleg unde ar fi problema. Da, din punctul meu de vedere – subiniez asta, pentru ca nu il impun nimanui – poti scrie despre orice, cu conditia sa aduci o plus valoare la subiect. Un reframing, daca vrei. Daca este vorba de o reclama, o postare ok din partea mea ar fi aceea care este prezentata prin atuurile personale ale autorului. Daca ai fi manipulat si ai avea un punct de vedere bolnav atunci postarea are toate sansele sa afecteze negativ pe toata lumea. Iar a contribui la degradare mi se pare trist, in special pentru initiator. Si de aceea am etichetat asta drept „pacat”.
1. Sa nu raspunzi la comentarii(le) la care ai avea ce raspunde considerand ca respectivul care-a postat nu prezinta importanta, nu-l stii, e nesemnificativ. Poti sa-i spui macar odata „buna zua” bine ai venit in gradina mea, stai jos, joaca-te frumos.Asta in cazul in care n-a intrat ca sa iti ia numele in desert :)
2. Sa faci blogging numai pentru bani. Ca sa ai alaturi o echipa trebuia s-o hranesti cumva. Pe oamenii cat de cat cititi nu ii deranjeaza adventorialele pe un blog ci adventorialele foarte dese si lipsa articolelor cu amprenta personala.
3.Inducerea in eroare. Exista blogari care pun titluri bombastice demne de un tabloid. Cand intri pe usa ca sa descoperi palatul si nimeresti in cort , te cam deranjeaza
4. Mandria. Asta e un pacat in orice facem. Cand te simti/crezi/evaluezi ca fiind un fel de „precious” pe un domeniu sau pe mai multe incepi sa comiti greseli. Invatam mereu de la altii
5. Superficialitatea. Nu, nu cred ca poti testa 10 produse de beauty intr-o saptamana si ca deja vezi rezultatele. Nu, nu cred ca cele mai frumoase bijuterii le-ai vazut in ultimele 2 saptamani la 3 firme online total diferite. Etc
6. Supraestimarea. Sunt persoane care n-au nicio treaba cu scrisul. Exact cum eu n-am nicio treaba cu cantatul. Chiar daca 50 de oameni mi-ar spune ca as putea sa scot un hit, stiu foarte bine ca-s afona. Daca nu ai nicio inclinatie literara- stilistica si gramaticala – bloggerule de orice fel/ziaristule/ grefierule :) ….nu scrie!
Sapte? Sapte sa fie.
1. Inconsecventa. Un blogger care isi schimba ideile si principiile de la saptamana la saptamana isi face foarte mult rau.
2. Inconstanta. Indiferent cat ar fi de bun, un blogger care scrie o sigura data va disparea uso-usor din peisaj.
3. Hiper-monetizarea blogului. In momentul in care fiecare articol este scris exclusiv in jurul unui produs sau in jurul unui brand, dispare credibilitatea, dispare creativitatea, dispare nota personala.
4. Fatarnicia. Multi blogeri scriu pozitiv despre produse sau despre oameni, dar in realitate au o parere proasta despre oamenii in cauza. Si mai proasta despre produsele laudate.
5. Increderea exagerata in puterea blogului strica. Este adevarat faptul ca pe orice blog informatia ramane pentru eternitate, insa faptul ca detii un blog nu te face Dumnezeu pe Pamant.
6. Limbajul Obscen. Il folosim cu totii in viata reala, dar nu sunt de acord cu el pe bloguri. In zadar transmiti o idee inteligenta daca mesajul tau este plin de injuraturi.
7. Multi bloggeri evita sa ajute alti oameni/bloggeri fara sa ceara bani pentru asta. Unii blogeri au devenit mult prea afaceristi, uitand ca din cand in cand este foarte util sa fii om.
Eu cred că bârfa despre alți bloggeri este primul de pe listă.
Și trufia.
Plus ce zice Make la punctul 5
Pacatul capital de care ma fac cel mai des vinovata este cu siguranta LENEA si cred ca cei mai multi bloggeri se vor regasi aici.
Cred ca nu exista blogger caruia sa nu-i fi fost: LENE sa scrie postari noi, LENE sa raspunda la comentarii, LENE sa optimizeze mai bine desi ar fi stiut cum, LENE sa se promoveze suficient, LENE sa testeze modalitati noi de optimizare, LENE sa faca schimbari mici sau mari la aspectul blogului, LENE sa faca orice presupune intretinerea blogului, etc.
Din pacate suntem cu totii contaminati de mania „instant gratification”, iar din blogging prea rar ai parte de asa ceva, asa ca cel putin pentru mine e o lupta interioara constanta sa reusesc sa imi gasesc motivatia necesara pentru a trece peste LENEA care imi vine natural.
„modalitati noi de monetizare” as fi scris mai sus daca nu imi era prea LENE sa citesc inainte de a apasa pe „Trimite” :D
Cel mai mare păcat de blogger e să scrii doar cu gândul la bani, adică fără pic de pasiune. Am observat că mulți bloggeri aruncă în scârbă câteva rânduri, doar ca să fie acolo. E păcat să-ți faci un blog doar că ai auzit tu că poți să faci bani.
E pacat si sa nu-ti onorezi angajamentele …
http://blog.chestiiutile.com/blogging/tepari-pe-internet.html
1. Goana după bani: e aiurea să găseşti pe acelaşi blog zi de zi (sau, oricum, foarte des) advertoriale;
2. Lauda excesivă;
3. „Părelologismul”: ce-i care-şi dau cu părerea despre tot şi toţi, fără argumente sau, în fine, nişte argumente puerile şi, de cele mai multe ori, fără să arunce-un ochi în ograda proprie;
4. Articolele scrise doar ca să fie scrise, acelea care nu spun nimic;
5. Mândria şi supraaprecierea
6. Lenea de a corecta textul înainte de a da POST;
7. Critica obsesivă.
banii murdari. nu negri. nu faptul ca ia bani la negru- aduca nu plateste taxe ma deranjaza.
ma deranjaza, de fapt imi face scarba, cand vad ca un blogger ia bani de la o companie scrie un articol pe blog si nu spune ca e publicitate. cas a luat bani de la compania aia sa scrie de asa natura incat sa creeze un curent favorabil acelei companii.
Ma refer in mod concret la toti bloggerii care au luat bani de la Naumovici si restul gastii de PR-isti care lucreaza pentru Gabriel Resources – rebotezata RMGB – si au postat articole pro RMGB sau care sugerau ca nu e atat de rea apa cu cianuri. ca e mai bine sa locuiesti intr-u mendiu infectat- pe termen lung – decat sa mori de foame pe termen scurt.
si exemplele pot continua.
in ceea ce preveste numele bloggerilor nu e necesar sa ii scriu. google are memoria imensa si ii tine minte pe toti.
Unul dintre păcatele capitale: articole cu liste de genul „101 chestii ca să”;”67 moduri ale”;”31 feluri de”. Cine stă să citească liste atât de lungi şi cui folosesc „cârnaţi” din ăştia?
Sunt multe pacate insa o sa enumar doar cateva:
1. indolenta
2. minciunile
3. limbajul total deplasat
Cel mai mare pacat: te dai ceea ce nu esti. Iti creezi o identitate diferita in online.
Cateva exemple:
– In offline abia stii sa legi 2 vorbe, te izolezi intr-un colt si stai acolo, insa in online esti foarte vorbaret;
– Nu iti dezvalui identitatea. Lumea stie de blogul tau, dar habar n-are cine esti;
– Te dai specialist in ceva fara sa ai habar de acel domeniu.
Pacatul asta il vad la diversi bloggeri in diverse forme. Eu zic ca e principalul.
Ciudat. Cam toate cele descrise mai sus sunt pacate. Nu toate capitale. Asa ca voi sintetiza cate idei intr-un pacat mai maricel care deriva din infatuare, mitocanie uneori, ipocrizie.
Multi incep de jos. Nu multi, chiar toti as spune.
Si uita. Uita ca sunt unde sunt datorita unor oameni care ii citesc, ii comenteaza, ii aproba si recomanda. Asta este reteta succesului pentru un blogger. Si ajunge la un moment dat sa aiba un public definit si important.
Si atunci uita. Uita ca oamenii aia citesc blogul si pentru informatii, dar mai ales pentru omul pe care il gasesc in spatele cuvintelor. Se reorienteaza, se axeaza pe castiguri usoare in detrimentul cititorilor.
Deci, pacatul capital al bloggerului este sa uite pentru cine scrie si de ce s-a apucat de scris de la bun inceput.