Preambul: O să încep un mic serial aici, intitulat direct şi fără ocolişuri „Greşeli de blogger„. Din care dacă vreţi să învăţaţi e bine dacă nu treaba voastră. Eu de scris tot le scriu.
Imaginaţi-vă următoarea situaţie: o după masă toridă de vară. Căldura vă rupe în două simţurile şi vă face să vă gândiţi „ce dreaqu de nu mai vine băiatul ăla cu berea???”. Căci, fireşte sunteţi pe o terasă, la malul mării (e clişeu, ştiu, dar îmi ajută demersului comunicaţional). Şi abia ce gândirăţi gândul ăsta că şi îl vedeţi pe băiatul cu pricina venind agale (mereu vin agale băieţii ăştia când mori de sete şi/sau poftă) cu o splendidă halbă de bere. V-o aşează în faţă, înghiţiţi în sec, puneţi mâna viguros pe toarta halbei, o duceţi câtre gură şi… dar, vaaaaaai, uite muscă moartă în halbă, cu berea minunată ca un splendid sicriu lichid pentru decedata cu pricina. Şi vi s-a strâmbat definitiv tot feng shuiul în acea după masă toridă de vară, pe o terasă şablonistică la malul mării…
Uneori aşa se întâmplă şi în blogging. Vezi câte o scriitură de îţi ţii respiraţia cât timp o citeşti. Care te emoţionează sau enervează sau agită, dar te atinge, adică îşi face treaba, cum ar veni. Numai că uneori acele rânduri splendide sunt precum berea din parabola (e mult spus, ştiu, dar lăsaţi-o aşa cum a căzut acuma) de mai sus, adică sunt aşezate lângă nişte muşte moarte şi care strică tot feng shuiul. Pentru că – dacă îmi permiteţi această remarcă – un blog se ia ca un întreg şi se consumă ca atare. Adică, desigur, poţi să dai musca la o parte – şi multă lume face asta – şi să bei berea ca un sicriu lichid pentru decedata cu pricina. Doar că gustul nu mai este de nici o culoare (ce asociere sinestezico-măiastră am executat aici…) şi nu prea mai ai chef să revii să mai bei o bere la blogul cu pricina, cum ar veni.
Mai pe şleau, atunci când ai nişte rânduri excepţional scrise încadrate de înjurături, spume şi alte de astea, muştile de rigoare strică masiv din plăcerea de a bea blogul tău ca o bere. Masiv spre definitiv, în unele cazuri.
Hai să vă dau un exemplu. Care are doar statut de exemplu. Şi nici măcar lovitor, căci nu e ditai musca în cazul de faţă, ci doar o mică drosofilă melanogaster. Doar că am plecat de la splendida scriitură, lângă care vedem ce vedem. Dacă vrem să vedem, desigur. Pentru că unii alegem să nu vedem aşa ceva şi să bem berea în orice condiţii. Ceea ce nu vă doresc şi vouă.
PS Am scris rândurile de mai sus şi ca un auto-reproş. Căci am avut perioada mea de început de blogging în care am fost un tâmpit decisiv. În care muştile deveniseră pentru berea blogului meu precum hameiul, adică mi se părea că berea blogului meu nu are gust fără ele. Dar mi-am dat seama la timp că sunt un tâmpit. Ceea ce vă doresc şi vouă. Unora, fireşte.
13 thoughts on “Greşeli de blogger: postări care strică feng shuiul altor postări”
Totusi nu e CHIAR acelasi lucru. Daca bei o bere in care a fost o musca s-ar putea sa te imbolnavesti. Daca citesti un articol bun si-ti place doar acel articol, sanatatea ta nu ti-e pusa in pericol.
Desigur ca unii vor fi deranjati de acele articole obscene, dar sa nu negam posibilitatea ca unii oameni sa citeasca strict articolul care-i intereseaza. L-au vazut pe google ori pe grupurile fb, il citesc, sunt de acord cu el, comenteaza, il dau mai departe. Strict acel articol.
Asa cum cu o floare nu se face primavara, asa nici cu o singura postare nu se face blogging. Randurile de mai sus sunt adresate in special bloggerilor care se intreaba „eu de ce nu?”. Unul din raspunsurile la aceata framantatoare intrebare este: uite musca.
Acesta este un exemplu foarte bun despre cum poate un detaliu sa strice imaginea de ansamblu, in cazul nostru impresia lasata de un articol sensibil si emotionant. Ce pacat…
Mai demult imi foloseam si eu blogul ca sa-mi descarc frustarile si nemultumirile. Cu timpul mi-am dat seama ca ceea ce faceam nu era bine.
Asa ca acum incerc sa evit genul acesta de expresii (chiar daca ar fi justificate) pentru ca nu imi fac cinste nici mie, nici cititorilor mei.
Cred ca astazi sunt luat de curentul impaciuetoristic asa ca n-o sa dau cu piatra …
#Fieca :) magia sarbatorilor :) sa ne faca mai intelegatori cu greselile altora si mai exigenti cu greselile personale.
Ai dreptate. Eu i-am făcut blajin o observţie unui blogger, spunându-i că într-un articol de-al său sare în ochi violenţa de limbaj. Mi-a răspuns că aşa şi vorbeşte. De atunci nu i-am mai citit „opera”.
Chiar voiam să scriu un articol pe această temă, dar dacă am văzut că nimeni nu sesizează înjurăturile şi cuvintele obscene folosite de unii, m-am gândit că, poate, sunt eu defect, gândesc greşit.
Mă bucur că ai scris acest articol, sper că cei ce se simt cu musca pe căciulă îşi vor revizui limbajul. Mai ales că, într-adevăr, periind scriitura de obscenităţi, adesea ar rămâne un text foarte bun.
Eu utilizez cuvinte obscene in mod constant, la fel ca oricine. Insa nu am remarcat decat tarziu ca pe blog nu utilizez un limbaj vulgar. De fapt nici nu am remarcat eu, au remarcat cunoscutii mei.
Remarca pe care tu Cristi ai facut-o este de super-bun-simt, insa acest lucru incepe sa devina calitate, isi pierde proprietatea de lucru firesc. Devine rar, devine super-calitate.
știu ce spui cu musca aceea! :)
eu nu folosesc astfel de cuvinte nici în realitate, e o chestie de educație. nu am o problemă cu ele, dar mi se pare că pot să mă fac înțelească și folosind un limbaj curat… în plus, nu cred că metaforele se nasc din „bube mucigaiuri și noroi”, chiar în ciuda celor spuse de arghezi.
Pingback: Ultima vineri de recomandari blogosferice din 2012 | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE
Pingback: Zapping Blogosferic 21 - D - Petre
pentru că tot veni vorba de detalii, remarc că pe blogul cu pricina scriu, de fapt, doi bloggeri – Dan, „automatist de meserie (intr-o termocentrala)” care precizează pe undeva că face de 4 ani taximetrie si Flori, „studenta la Jurnalism in anul III”. Fapt revizibil, postarea emoţionantă este făcută de Flori, în timp ce musca e a lui Dan. Nu că n-ar exista şi taximetrişti-automatişti spirituali sau studente la jurnalism cu un limbaj îndoielnic, dar, iertat să-mi fie, cred că feng-shui-ul era din start ratat într-un astfel de experiment avangardist.
Pingback: Când încurcăm souşiăl oalele | Alecs Online
Pingback: Greşeli de blogger: cum să nu scrii un guest post • Chinezu
Pingback: Greşeli de PRist: "mulţumim colegilor din presă" • Chinezu