Ca în orice domeniu, există unii care fac parte din acest ecosistem numit blogosferă care sunt nişte găunoşi. Ca să nu zic altfel. De unii te distrezi. Doar că e bine să nu îi laşi să se dezlănţuie prea tare. Şi pres des. Pentru că ajungi să te domine apoi.
In fine. Ziceam că există unii găunoşi. Care îmi fac scârbă. Şi care, pe lângă că trăiesc ca tenia, sugând din existenţa altora, în momentul în care deschid gura, când încearcă să îşi justifice existenţa, împroaşcă mult rahat. Mult prea mult ca să nu zic nimic. Căci micile râgâieli existenţiale nu mă deranjează, ma chiar mă distrează uneori. Dar când seiau prea în serios şi rahatul pe care îl împrăştie începe să pută prea tare, atunci mă încrunt. Şi îi avertizez.
Da, îi avertizez pe unii din aşa numite agenţii şi pe unii aşa numiţi prieteni de bloggeri („îl ştiu şi pe chinezu, cum să nu îl ştiu, vrei să te pun pe felie cu el?”) să nu mai vorbească în numele meu. Să nu mai spună că nu îmi plac unele branduri şi că nu vreau să lucrez cu ele, motivând că eu le-am spus asta, când nici măcar nu am schimbat un salut cu ei. Să nu mai spună altora că eu au rate cardul meu (ce imbecilitate, eu nu am avut niciodată rate card şi nici nu o să am), când pe unii nici măcar nu îi ştiu, iar cu alţii refuz să lucrez (am eu motivele mele). Să nu mai îşi justifice faptul că nu vreau să lucrez cu ei minţind că au vorbit cu mine şi că am cerut prea mulţi bani sau minţind că nu îmi place brandul sau campani. Minţiţi, măh, dacă aşa sunteţi obişnuiţi să faceţi, dar folosiţi minciunile voastre, nu vorbele mele.
Acesta este un avertisment. Primul şi ultimul. Data viitoare când vă mai prind că faceţi de astea o să vă dau ca exemplu. Cu nume, sume şi minciunile pe care le îndrugaţi. Hai pa şi pu la revedere, găunoşilor.