Clubul este până acum preferatul meu atunci când vine vorba de un concert. Începând cu felul oamenilor care lucrează acolo şi terminând cu sunetul care se aude foarte bine, fiind printre puţinele locuri ce găzduiesc astfel de evenimente care nu au probleme cu acustica.
Publicul a fost numeros, lucru valabil în general când vine vorba de Travka, cu atât mai mult atunci când este o lansare mai deosebită. Asta pentru că Okean este un experiment. Apărut doar în 5 exemplare, ţinute într-o gentuţă alături de un carnet, fiecare dintre ele ajungând la câte un fan din oraşul în care se face lansarea şi călătorind apoi la propriu din mână în mână, toate amintirile fiind strânse la final de cei din formaţie.
Deşi am stat lipită de podea, din cauza aglomeraţiei, m-am bucurat de un concert extrem de reuşit, cu toate că George s-a tot scuzat pentru că avea nişte probleme cu vocea. Au fost foarte puţin vizibile. La fel s-a întâmplat şi în cazul controversatei plecări a lui Mizdan. Recunosc că a fost mai puţin spectacol pe scenă, dar Sorin Erhan poartă foarte bine papucii primiţi moştenire în cadrul formaţiei.
Au alternat piesele mai vechi cu cele noi, una dintre ele având şi un sound ce ducea mai spre muzica electronică devenită trend în perioada asta. Au modificat bucăţi instrumentale, s-au jucat creând mixuri între piese, iar Alexei a pendulat ameţitor între chitară şi clape, reuşind să debordeze de energia ce i-a lipsit lui George din cauza precauţilor necesare pentru protejarea vocii. La final s-a cerut în mod repetat bis, iar fanii au continuat să aplaude minute în şir după ce Travka ieşise de pe scenă.
Mă bucură să văd că o formaţie românească are curajul să facă un astfel de experiment inedit cu lansarea unui album, cu atât mai mult cu cât fac parte din categoria celor care sună al naibii de bine live. Au un sound închegat, precum un puzzle alcătuit din personalităţi distincte, dar care oferă mult celor dornici de melodii în limba română. Pentru că este şi asta tot o dovadă de curaj şi dârzenie, ei ferindu-se până acum de păcatul englezismelor ce i-ar fi putut propulsa undeva mai în faţă, în mainstream-ul neaoş.
Playlist Travka:
Aici sunt eu
E cineva în oraşul acesta
Ceva mi s-a rupt
Într-un fel
Partea finală
Iubire
Zgârba
Fetele-n lună
Sunt un erou
Păsări călătoare
Apartamentul 77
Urban violent
Venus
Soare răsare
90
Vreau să simt Praga
Ochiul cere lumină
Okean
Bis:
Continental
Cum te simţi + Vremea ocheadelor
Atenţie! Atenţie!
Imagine via.
Pentru mai multe cuvinte şi fotografii, vă trimit la colegu’ de la RockSounds.
2 thoughts on “Cu un Okean poţi face minuni”
Dragut articol. Am insa o mica corectie de adus, Alexei este cel care penduleaza intre chitara si clape. :)
În cronica iniţială scrisesem corect, nu-mi dau seama de ce aici făcusem boacăna asta. Mulţumesc fain pentru atenţionare. :)