Later edit: Chiar m-ar ajuta să aflu de la voi dacă vi s-a părut ok stilul ăsta de a face blogging, inclusiv faza cu introducerea momentului sponsorului, faza de astea. Merci :)
O să încerc să execut un fel de live blogging de la How to Web 2012. Zic „un fel” pentru că aveţi mai jos transmisiunea live asigurată de Hostway, aşa că ar fi culmea să vă raportez eu ce tocmai vedeţi :)) În plus, când v-am întrebat cum vreţi să transmit de la faţa locului, aţi fost foarte categorici, aşa că voi respecta ce mi-aţi spus, căci eu nu mă joc cu serviciul 2.0 :D
Primul lucru fain pe care l-am văzut când am ajus la locul faptei, a fost The Social Drink Machine, o nouă ispravă a băieţilor de la Robofun. Îi ştiţi, sunt cei care au executat excelenta tastatură Staropramen de la Webstock. No bun, acum, la How to Web, maşinăria din imaginea de mai jos funcţionează cam aşa: intri pe robofun.ro/bar, alegi una din băuturi, îţi apare un QR code, cu care te duci la maşinăria cu pricina, o arăţi unei camere de acolo şi primeşti băutura aleasă, pe o muzică rock, din care s-a evidenţiat, cu un fel heavy repeat Europe – Rock the Night :))
Încă o chestie faină: din cele multe hârtii, pliante, stickere şi ce mai găseşti la o conferinţă, am ales stickerul de mai jos ca să vi-l arăt, aşa, ca să vă râdeţi, cum ar veni :D
A fost simpatic Bogdan Iordache, the big kahuna al evenimentului, ce emoţionat a fost şi a băgat o romgleză când zice ba ics trei, ba ics three, de astea :)) Ma rog, nu ştiu cât a fost emoţie sau cât a fost oboseală. Căci noi doar ne putem imagina ce înseamnă organizarea unui astfel de monstru…
Phil Libin
Primul vorbitor este un Greuceanu. Dar de ăla greu Greuceanu. Căci Phil Libin coordonează o little companie numită Evernote care este estimată la cam 1 miliard de dolari. Deci stăm şi ascultăm ce are de zis omul, mă înţelegeţi. Primul lucru – hai să îi zic aşa – ciudat pe care ni-l spune este că e fain să trăieşti în vremurile astea este că trăim într-o „geek meritocracy”. Bună asta, parcă văd programatorii cum iţesc fasolea :D
Bună asta cu „acum e cel mai bun moment pentru a porni o companie”. Se referă la companiile de tehnilogie. Bine, el zice foarte clar că dacă îţi faci o companie doar pentru a avea mai mulţi bani, nu e bine, nu ai înţeles care e faza. Îşi faci o companie ca să schimbi lumea, zice el. Te uiţi atent la lumea din jur şi vezi că lipseşte ceva. Şi vrei să aduci acel ceva în lume. Cam rar se întâmplă de astea, dar şi când o pocneşti…
Bune glumiţele lui (mă rog, cei care mai au firme nu prea au zâmbit…) cu toţi clienţii, angajaţii, jurnaliştii care sunt şefii tăi când eşti CEO şi aia cu partea bună că eşti şef este că poţi să alegi cum vrei tu să lucrezi cele 20 de ore pe care le lucrezi :))
Are dreptate când spune că acum nu îţi trebuie o investiţie iniţială de 20 de milioane de dolari când vrei să faci ceva pe web. Banii ăştia vin un pic mai încolo, până atunci trebuie să arăţi că te-ai descurcat binişor şi cu resurse mai mititele şi că eşti foarte bun la ce faci. Începi cu ceva mititel şi asta este de ajuns pentru ca, în timp, să devină un business de mare, mare angajament.
Foarte interesant ce zice când este întrebat ce ar face diferit dacă ar trebui să o ia la început: cea mai mare greşeală a fost că ne-am dus să cerem bani de la investitori mult mai repede decât ar fi trebuit. Are două înţelesuri ce zice el. Unul ar fi că dacă te duci prea repede la un investitor s-ar putea ca proiectul să nu fie chiar pregătit, aşa că s-ar putea să te refuze. Al doilea ar fi că s-ar putea să primeşti prea puţini bani faţă de cum ai primi dacă te-ai duce un picuţel mai târziu…
Faină şi faza cu competiţia lor: cică luptăm împotrica competiţie negândindu-ne la ea :)) Mai pe larg: singurii care ne pot bate sunt cei care fac un produs mai bun decât noi, iar ăştia vrem să fim noi, noi să ne batem singuri, deci ne gândim doar la cum să facem produsul nostru mai bun şi atât.
Bun gagiul, bun rău, mi-ar face plăcere să stau la nişte beri cu el şi să îl ascult vorbind. Căci, deşi sunt de o aroganţă teribilă şi ştiu că sunt foarte bun, când vorbeşte unul ca el taci din gură, îţi bei berea şi asculţi…
––––––––––––-
Momentul sponsorului: IXIA (căci aşa m-am decis să fac, între ce zic despre speakeri să bag un moment al sponsorului, căci, desigur, fără ei nu ar fi avut loc conferinţa asta, deci trebuie salutaţi, ceea ce, după cum puteţi vedea, fac).
Începe direct prin a-l contrazice pe Phil, adică zice că el de aia s-a apucat de afaceri, ca să facă bani şi să fie faimos, nu să schimbe lumea. Bun aşa… Oricum, e greu să vorbeşti după cineva atât de greu, foarte greu. Pe undeva se pun anumite lucruri în perspectivă. Adica Radu e bog chief când vorbim despre conferinţe româneşti, dar când vin Greuceni de ăştia…
Aud voci în sală cum că e foarte arogant. Eu unul nu am nici o problemă cu asta. Chiar deloc. Omul are cu ce să se laude şi bine face că face asta. Adică ce, să aştepte pe alţii să îl laude sau cum?
Dacă ar fi să îi fac un reproş, l-aş face doar în calitatea sa de speaker şi acela este că vorbeşte prea tern, ar trebui sa fie un pic mai – ia să o bag pe asta :D – flamboiant. Pentru că, ca să o zicem pe aia dreaptă, nici nu zice ceva vorbe de alea de să te dea pe spate, iar engleza lui nu e cea mai melodică din lume. Nu zic că zice rău ce zice, doar că nu le zice prea bine :) Despre ce a făcut el pe partea de business, tot respectul, categoric, căci puţini antreprenori români au reuşit să facă ce a făcut el.
Bre, nu mai îmi cereţi pe twitter să scriu mai mult din ce zic oamenii, căci scriu numai ce mă coafează :)) Plus că aveţi live de acilea şi, cel mai probabil, o să fie disponibilă şi înregistrarea speechurilor, aşa că give me a break :D
Deja se schimbă treaba, Struan este un speaker brici. A destins atmosfera de cum a luat microfonul si a zis că e risky să îi dai un microfon, că el are formaţie de cântăreţ pop şi poate se apucă să ne cânte :)) Plus glumiţe de alea de ne-au făcut să ne uităm atent la el şi să ne conectăm cu ce zice. E bun, ce să mai….
Oricât de tare v-ar surprinde ce spun, să ştiţi că nu mă pasionează decisiv ce are Struan de spus despre jocuri. Nu e pe feng shuiul meu, cum ar veni, deşi văd că mulţi din sală (games developeri, probabil) sunt extrem de atenţi. De fapt, asta e idee la How to Web, să fie pentru cei care au nevoie :)
Foarte tare jocul My Horse :)) Adică ce înţeleg eu din ce ne zice Struan chiar pare fain şi de ăla de vrei să ai grijă de calul ăla de foioioioi :)) Cică momentul ăla când ajungi la nivelul care îţi permite să botezi calul este mega user experience. Iar pe partea mai profi, ca să zic aşa, îmi place că se focusează pe freemium.
Prezentarea proiectelor de la Startup Challenge
Notă: o să scriu mai jos ce înţeleg din ce prezintă iniţiatorii proiectelor, pentru că a vorbi despre proiectul tău ca lumea face parte din reuşita proiectului, iar dacă nu reuşeşti, degeaba mă tot trimiţi la site.
Achoo – interesantă idee a unor băieţi din Estonia. Adică un fel de CV, dar mai pe stil nou, ca să zic aşa. Adică te poţi lăuda cum trebuie acolo şi cu cât eşti mai creativ, cu atât ieşi mai bine. Şi te pot ajuta şi prietenii la faza asta, căci platforma este conectată cu tot ce înseamnă social media. Asta apropo de ce ziceam eu aici.
Good Momming – un proiect românesc. Înţeleg că este o platformă prin care poţi să personalizezi şi să ai grijă de cum dai de mâncare copilului tău şi cum îl îngrjeşti. Ceva de genul. E complicăciune tehnică, desigur, cu tot felul de features, dar în esenţă cam asta este. Interesant…
Incrediblue – făcut de nişte greci. În primul rând, foarte fain numele :) Foarte de nişă, adică un loc unde cei care vor să închirieze bărci găsesc tot ce vrea muşchiul lor. Atât, mai mult nu am ce să vă zic :))
MediaToolKit – din Croaţia. Înţeleg că este un tool prin care publisherii înţeleg ce articole merg mai bine pe social media si pot să îşi construiască strategia ca atare. Practic un fel de monitorizare in real time a conţinutului pe care îl creezi. Mai fac şi alţii de astea, zic, cum ar fi Zelist Monitor.
Pentru ca a fost ziua lui ieri, ne-a ridicat în picioare şi ne-a pus să îi cântam „Happy birthday”. Iar la sfârşit, ca să lege de eveniment, zice şmecherul „muuuult mai bine decât pe facebook” :)) Bună idee după cele câteva îmbucături luate la repezeală la prânz :D
Îmi place subiectul: cultura companiei, care este atât de importantă pentru succesul ei. Şi când zic companie zic şi dacă eşti cu doar încă vreo 4. Căci dacă relaţiile dintre voi şi ceea ce îndeobşte se numeşte „venitul la serviciu” nu merge, atunci nici compania nu va merge cum trebuie.
Cultura companiei la google este dată mereu ca exemplu. O fi ceva, vorba aia, ca doar nu iese fum fara foc 2.0 :D
Foarte bun sfatul lui „să nu faci angajări rapid, pentru că o să îţi omoare cultura companiei”. Ştiţi cum se întâmplă, gen „ioi ce nevoie am de un un programator, nu ai pe unul, că mă scapă rău de tot” şi de cele mai multe ori îl ia pe cel mai la îndemână, care, fireşte, mai mult îl încurcă în cele din urmă.
Aaaaaaaaaaa, pasiunea, acest aspect atât de uşor dat la o parte în ceea ce se numeşte cultura HR din România… După mine pasiunea este în Top 2 (da, 2, nu 3) atunci când cineva trebuie să facă ceva, fie că e business propriu sau că se angajează undeva. Ce altă caracteristică este în Top 2? E uşor de ghicit. După mine este dorinţa de a face ceva. Sună foarte simplu, dar este atât de complicat… Uitaţi-vă în juru vostru şi o să înţelegeţi de ce spun că este complicat.
Domnul acesta reprezintă un fond de investiţi care a avut nişte exituri de vreo 600 milioane de euro. Sau ceva de genul, că nu am stat să număr mărunţişul. Vorbeşte, fireşte, despre cum pot obţine start upurile nişte bani de la Greuceni ca el.
Fondul de investiţii pe care îl reprezintă scoate din total investiţiilor cam de 2,5 ori. Bun aşa. Mai spune că 21% din PIB-iul SUA provine din astfel de fonduri. Not bun aşa….
Îmi place de el că nu dă sfaturi. Adică spune cum i s-a întâmplat lui, cum a dat cu capul de prag, cum a avut de învăţat, adică fără fiţe de alea de „look at me cum curje jmekereala pe mine la ce milioane învârt”.
E greu să mai zic ce pilde ne-a mai spus israelianul ăsta simpatic, căci este precum ai explica o fază de gol în loc să vezi meciul :))
Ne vorbeşte despre fondatorii de companii, nu despre subiectul carea fost anunţat iniţial, ceea ce nu e chiar aşa simpatic să faci, adică eu ca organizator m-aş cam băşica pe faza asta… In fine, hai să auzim dacă îşi recuperează – hai să zicem aşa – vina iniţială.
Înjură cam mult. Nu că aş fi io diacon la biserică, dar parcă e cam mult (muzică îngerească în fundal… :D).
Interesantă asta cu încearcă să îţi întrebi clienţii ce vor în loc să îi convingi că ce vrei să le vinzi este foarte bun. Bine, ştiţi vorba mea, teoretic se poate, practic suntem la nivel teoretic.
În rest nu aş putea spune că m-a dat pe spate cu sfaturile lui. Adică sunt ok, absolut, dar nimic spectaculos, am mai văzut filmul asta. Şi tot mă deranjează că înjură :))
Stephanie este al doilea om, după şef, care a fost angajat la developerul de jocuri wooga. Acum sunt 250 de angajaţi şi regula este că toţi au libertatea creativă ca să facă jocuri. Adevărul că dacă pe cei care fac jocuri nu îi laşi să zburde puţin, ar putea să facă Solitaire… =))
Insistă asupra importanţei testării jocurilor în perioada de… testare :)) Fac o testare serioasă cam la 2 săptămâni. Echipa care se ocupă de un singur joc are între 10-20 de oameni şi se ocupă doar de jocul cu pricina.
Nu am auzit până acum de termenul HIPPO, dar e mişto. Înseamnaă: highest paid person opinion. Stephanie zice să nu o luăm în calcul :))
E coleg cu Stephanie la wooga. Zice că e „love specialist”. Nu ştiu ce să zic… La ce engleză germanizată vorbeşte poate că le fentează pe nişte Gertrude, dar mai mult… :)) Oricum, e simpatic cum ne povesteşte cât s-a chinuit să termine jocul Jurasic Park, zici că are maximum 12 ani :)) Cică a terminat jocul şi a fost dezamăgit că nu exista nici un reward, o lecţie pe care o ţine minte când face jocuri.
Deci e greu să vă spun ce povesteşte, căci este povestea a ce s-a întâmplat când au făcut ceva joc cu ceva roboţel. Doar nu o să mă transform în Creangă :))
Omul este de la Soundcloud, despre care eu, fireşte, nu am auzit, dar despre care, desigur, ştia 99% din sala :)) Cică au 150 de oameni acum în companie, cu birouri în mai multe ţări. A fost al treilea angajat al companiei. Îmi place când aud de astea, de oameni care au fost acolo încă de la început şi au construit ceva ca lumea pentru toată lumea :)
Bine, toată lumea s-a zgâit la faptul că are idul pe twitter @David. Nişte invidioşi, domle :))
Interesant Soundcloud, m-a convins să îmi fac şi eu cont acolo. Of course, primul lucru pe care vreau să îl fac este să încerc să văd ce români mai sunt pe acolo printre cei 10 milioane de useri :D Whaaaaat??? Aflu din prima că am 312 friends pe Soundcloud :))
O adevărată saga să ajungă până la Bucureşti, începând cu faptul că a luat o cină cu regina (a Danemarcei, cred, nu am întrebat-o), cu un avion întârziat şi cu un trafic de la Otopeni îngreunat de un accident. Ne vorbeşte despre Everplaces.
Faină asta cu storytelling is the new rock n roll :) Ne recomandă să nu spunem povestea noastră, ci their story, adică a clienţilor. Şi să fii şmecher şi să le spui povestea lor nu aşa cum sunt, ci cum ar vrea să fie :D Mă rog, cel puţin aşa am interpretat eu ce a zis dânsa…
E bine că pune accentul pe faza cu găsitul cuiva care să fight for you. Nominalizează şi blogurile de nişă pe partea asta, ceea ce fireşte, este şi pe coraconul meu, căci spun asta de multă vreme. O mai bagă şi pe aia cu „ascultă ce îţi spune comunitatea, ca doar pentru ei e produsul”. Absolut corect.
––––––––––––
Cam asta a fost, tovarăşi, ce am văzut eu aici în prima zi. Sper că – vorba aia – a fost la fel de bine pentru voi cum a fost şi pentru mine :D
Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.
Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.
Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate.
Funcționale
Mereu activ
The technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by the subscriber or user, or for the sole purpose of carrying out the transmission of a communication over an electronic communications network.
Preferințe
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
The technical storage or access is required to create user profiles to send advertising, or to track the user on a website or across several websites for similar marketing purposes.
7 thoughts on “Live and acoustic de la How to Web 2012”
Badge-ul ala e sinonim cu piscotareala :)
Pingback: Liveblogging de la How to Web 2012 - Concediaza-ti seful!
Pingback: Pe unde ma mai duce Brigada de Voluntari | Julie's world
Pingback: Recomandările zilei din blogosferă - 08.11.2012 • Chinezu
Pingback: Transmitem in direct de la How To Web 2012, ziua 2 - Concediaza-ti seful!
Pingback: [Live blogging] How To Web 2012 – prima zi | Andra Zaharia
Pingback: Pe unde ma mai duce Brigada de Voluntari « Blogul BdV