BogDan la taste.

Locaţia a fost aia pe care eu o consider „acasă”: Silver Church. Şi lucrurile au fost, ca de fiecare dată, impecabile. Nu, nu exagerez, la Silver Church pur şi simplu nu cred că are cum să iasă prost.

Un concert Umbra et Imago înflăcărează imaginaţia oricui. Sex, BDSM, gothic, toate la un loc. Ei bine, mai lăsaţi flăcările să se stingă.

Muzical, trupa este OK. Adică interpretează bine ce interpretează ea acolo, fără să strălucească, fără să depăşească vreo normă.

Mozart este un vocal decent pentru stilul interpretat, dar se vede fără probleme că are limitele sale, limite care se văd destul de des. Altfel, interpretează psihopatul de manual, iar când coboară spre tine cu tava de Jagger, parcă nu ştii dacă să fugi sau să ciocneşti cu el. Mai mult, dacă vine cu sticla aia care a circulat prin public şi cască ochii mari pentru câteva clipe, e bine să te gândeşti dacă ăla nu este totuşi un cocktail, dar Molotov. La fel de dereglat arată şi când mimează că dă limbi, dar nu mai contează.

La polul opus, mamoazel Madeleine le Roy, aka Dominatrixa. Nene, tipa e ok. Adică e bună, cumva, ar merge o noapte dacă nu lipseşte curajul să rămâi cu ea în aceeaşi cameră. Problemele apar când cântă. Pentru că imediat ce a deschis guriţa, te rogi la Dumnezeu să o aducă din nou pe colega de o chinuia acum câteva piese. Am asculta-o şi pe contul ei de MySpace şi mărtusisesc faptul că mai mult m-ar impresiona Fuego cu un remix la „Împodobeşte mamă, bradul”. Bine, nu cântatul este rolul ei principal, dar asta nu mă poate face să nu sper că va înţelege şi ea, cândva, asta.

Publicul a fost şi el ce trebuia să fie. Tipe mai dezbrăcate sau nu, tipi mai asexuaţi sau nu, persoane venite să agaţe, persoane venite să fie agăţate. N-am vrut să cunosc pe nimeni, ca să-mi fac o părere mai exactă despre publicul unui asemenea act de cultură. Ah, ba da, mint: pe ăla cu iarba. Mai avem nevoie şi de iarbă, ţineţi minte ce spunea George Nicolescu, nu?

Concluzia este că se poate mai multă muzică şi mai puţin show, care oricum e de prost gust, asta dacă ai văzut ceva BDSM la viaţa ta. Pentru că dacă aştepta cineva imagini mai vivide, atunci a cam primit umbre. O tanti bălăngănindu-se deasupra scenei şi două cârlige-n sfârcuri e „piece of cake”.

De fapt mint, nu asta este concluzia. Concluzia este că Madeleine le Roy e bună :)

Să ne auzim cu bine de la următoarea cântare.