Cum am decis că trebuie să vă conving pe cât mai mulți dintre voi să participați la Noaptea Muzeelor, uite că vă dau în fiecare zi câte o poveste. A câte unui obiect pe care puteți să îl vedeți la unul dintre muzee. Cu mențiunea că aici aveți informațiile generale, dar foarte utile, despre eveniment.
Păziţi-vă de falsuri, chiar şi când cad din cer!
©Muzeul de Mineralogie al Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
La 1 februarie 1956, pe cerul Rusiei în regiunea Ural a fost observat un spectaculos glob de foc. La scurt timp, a fost raportată căderea unui meteorit în apele îngheţate ale lacului de acumulare Shirokovsky, marcată de o gaură de 42 cm în diametru prin gheaţa de 80 cm grosime. Numeroasele încercări de recuperare din partea scafandrilor au rămas fără succes. Până când, la începutul anului 2002, aproximativ 150 kg de material fieros a fost lansat pe piaţa exclusivistă a colecţionarilor de meteoriţi sub denumirea de “meteoritul Shirokovsky”. Materialul consta într-o matrice metalică opacă cu fragmente transparente verzui ale unui mineral silicatic (olivină). Analize ştiinţifice de detaliu au pus însă în evidenţă mai multe aspecte care nu corespundeau cu caracteristicile adevăraţilor meteoriţi pietroşi-fieroşi. Ca atare, verdictul experţilor a fost: Fals! “Meteoritul” este un produs sintetic făcut de om prin utilizarea unor minerale terestre corespunzătoare compoziţiei echivalentului extraterestru. Muzeul a dobândit acest specimen, deja revizuit ca şi „pseudometeorit”, în urma unei donaţii de la un colecţionar amator. Luând în serios rolul educativ al unei colecţii academice, am expus eşantionul în colecţia noastră de meteoriţi, ca un avertisment că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi!
Pseudometeoritul “Shirokovsky”
Produs sintetic asemănător cu un pallasit (=meteorit pietros-fieros)
Secţiune lustruită, 5 x 5 cm
