Deși știu că unii dintre voi, într-un mod ciudat și pe care nu mi-l explic în totalitate, strâmbă din nas când aud cum zic că una din cele mai adevărate efecte ale aventurii mele în 2.0 este faptul că am întâlnnit niște oameni mai mult decât valabili, tot o zic. Pentru că este adevărat și pentru că sunt al dracului de mândru de asta :)

Și cum sunt un viețuitor atroce al lumii 2.0, îmi place teribil când oamenii faini din ”civilie” (îmi permit să-i spun așa offlineului :D) se dedau plăcerilor blogosferice și nu doar că și-au făcut blog, dar le și place și vor să persiste în această fundamentală eroare ludico-ontologică :D

Astăzi vă dau două exemple, tare dragi mie. Și exemplele, dar și oamenii de la care au pornit exemplele :)) Sunt din două zone total diferite și, cel mai probabil, habar nu aveau până astăzi unul de celălalt. Sau, mă rog, nu din perspectiva faptului că au ceva în comun, adică bloggingul :) Dar, la urma urmei, și de asta e faină lumea noastră, pentru că adună oameni pe motive și din rațiuni care mai de care mai ciudate și mai interesante și de aceea ne place corespunzător :)

Marius Manole. Pentru că așa a vrut soarta, Marius a jucat un rol teribil în viața lui Alex al meu ca actor minunat ce este. Și a făcut-o de un firesc de-a dreptul copleșitor. Fără să se bată cu pumnii în piept, fără să pară că a făcut o favoare, fără să mai spună nimic despre asta. A făcut-o pentru că așa a simțit că trebuie să o facă și pentru că, simt eu, și el funcționează pe principiul dacă pot să fac un bine cuiva, zău dacă pot să înțeleg de ce să nu îl fac… Ne-am conversat în câteva (puține, e drept) ocazii, am hăhăit, mă rog, cam ce fac doi oameni loviți masiv cu pucul, cum suntem noi :)) Am văzut că are un blog, dar nu l-am simțit că prestează acolo din suflet (și are Marius un suflet…). Dar la un moment dat am văzut că ceva s-a schimbat. Și că Marius 2.0 a început să fie cu adevărat 2.0. Și că a intrat pe twitter. M-am bucurat, firește :) Și speram să nu fie doar o toană. Apoi m-am întâlnit cu el la o conferință și mi-a mărturisit, cu o bucurie în glas care, recunosc, m-a emoționat, că i se pare extraordinară lumea asta 2.0. Cătălin Ștefănescu, aflat lângă noi, se uita mirat la el și, mai încolo, a recunoscut că l-a cam pus pe gânduri :) Vă recomand să îl puneți pe Marius în reader. Și dacă nu vă place ce prestează el acolo, să îmi arătați mie obrazul, da? :))

Daniel Carpo. Jucător de bază în naționala de rugby a României. Și un om cu suflet mare, mare :) Uitați-vă cum motivează el de ce și-a făcut blog și aveți încredere în mine (căci îl cunosc pe Dani destul de bine) așa este el, cum zice acolo :) A început cu twitterul, ceea ce m-a bucurat. Dar m-am bucurat și mai tare când am văzut nu numai că se ține de treabă, dar și că îi cam place :)) A reuși printre antrenamente, cantonamente, deplasări și ce mai are el de făcut să se ocupe și de blog este un gest pe care îl salut din toată inima și pentru care îi promit că dau o bere. Dar numai după ce se întoarce de la Cupa Mondială din Noua Zeelandă, asta așa, ca să nu avem discuții :))