Îmi place când văd că lucrurile se mișcă. De fapt nu, corectez, îmi place să văd că oamenii fac lucrurile să se miște. Și în viață, în general, dar și pentru lumea asta a noastră 2.0 în particular. Să vă dau niște exemple. Din care înțelegeți voi ce vreți.

Ateliere fără Frontiere. V-aș ruga să intrați pe site și măcar pentru câteva minute să vă uitați ce fac oamenii aceștia pe acolo. Și apoi să vă întrebați dacă puteți și voi să dați o mână de ajutor. Răspunsul la întrebare e doar pentru voi…

Echipa Bloggerilor va juca la Cupa Agențiilor pentru Selena Vlad și pentru Marian Teofan. Nu le-a cerut-o nimeni, așa au vrut ei. Așa au simțit ei. Mai mult, ei scot la licitație tricoul cu autograful lui Cristi Chivu, banii urmând a fi împărțiți între cele două cazuri. E mult sau puțin ce fac ei? Pentru un astfel de gest nu există grade de comparație. El se face și atât. Respect!

Poți să faci o tabără pentru bloggeri pentru că așa vrei, pentru că așa simți, pentru că așa îți place. Fără să te oblige nimeni sau să ai nu știu ce prevederi contractuale. Și să știi că toată bătaia de cap pe care o presupune așa ceva nu contează deloc dacă ai reușit să faci niște oameni să se simtă bine. Respect!

Ruxa lansează o ofertă foarte interesantă pentru bloggeri, în calitatea sa de community manager al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Practic Ruxa, împreună cu echipa ei, se oferă să fie corespondenții bloggerilor care doresc să aibă astfel de ”corespondenți” :)) Adică, dacă tu ca blogger din Vaslui (și zău dacă fac aluzie aici la Sorin :D) vrei să știi ce rochii poartă actrițele din nu știu ce piesă, echipa de șoc a Festivalului îți răspunde personalizat și cum trebe, ca și cum ai fi tu la fața locului :D Sigur că, în teorie, așa se întâmplă și când solicită presa ceva. Dar în practică, dă-i pace. De aceea mi se pare excelentă ideea Ruxei. Respect!

Mirela a organizat o super party de fashion. Când mi s-a propus să fiu unul din bloggerii care să fie prezent la eveniment, am crezut că glumește. Dar nu numai că nu glumea, ci întreaga strategie de promovare a evenimentului on the spot era axată pe bloggeri. Mai precis pe Cristina Bazavan, Andreea, Daniela, Alex și subsemnatul. Care am avut locurile noastre rezervate (fotolii pentru vreo 10 persoane fiecare), o plasmă imensă fiecare pe care lumea de la eveniment vedea în direct ce meșterim noi pe bloguri sau pe twitter. Mirela ne-a mulțumit și în discursul de pe scenă pentru implicare și ne-a prezentat pe fiecare în parte. Dacă stați numai puțintel să vă gândiți la ce a făcut Mirela, veți înțelege că acesta a fost un adevărat act de curaj din partea ei și veți înțelege de ce o salut și aici cu mult respect.

PS. Apropo de petrecerea de care vă ziceam mai sus. Am învățat ceva din asta. Că prejudecățile e bine să le ai doar până îți propui să ți le verifici. Și după aia să stai dracu în banca ta și să nu te mai dai deștept pe niște lucruri pe care nu numai că nu le cunoști, dar nici măcar nu ești dispus să încerci să le cunoști. Tradus în cazul meu, am mers la petrecere chitit să vânez fițe și fițoși, căci așa trebuia, în capul meu cel tolomac, să fie lumea asta a modei. Dar naturalețea oamenilor de-acolo m-a dezarmat și m-a făcut să înțeleg că în lumea asta elitistă a modei, eu eram fițosul. Lesson learned.