No, așa se face un blogoreportaj foto

Ce vedeți mai jos este scriitura și pozele făcute de Alex al meu, care, la aproape 12 ani, dovedește uneori o maturitate de mă înspăimântă. Când i-am spus că o să vină cineva (eu fiind plecat de acasă la ora aia) să îi aducă un mic dejun englezesc de la musiu Copolovici (multam, maestre, domn ca de obicei), m-a întrebat dacă ”e pentru blog”, că dacă ”e pentru blog” se ocupă el să facă poze și să scrie cum i s-a părut, ca să mă ajute. Mi-am dat seama că (și asta e o senzație ciudată pentru mine…) că fiul meu tocmai ce mi-a dovedit că îmi ia în serios blogul și că îl vede ca pe o chestie la care ei chiar muncesc :)

Mai jos aveți blogoreportajul cu poze executat de Alex, care a degustat din toate părțile mic dejunul marca Snack Attack. Cu riscul să mă înjure, o să las și indicațiile lui ”regizorale” dintre paranteze pentru că tare simpatic a fost cum îmi spunea el unde să pun pozele :)) Am un băiat minunat :D

Ieri mi-a zis tata că pe la 10 jumate mâine o să îmi vină un mic dejun englezesc.

Mi s-a părut foarte tare ideea de a aduce un mic dejun englezesc într-o cutie in forma de autobus englezesc! Foarte creativ, ingenios si misto! (aici pui tu, tati, o poză de la cutie, care iti place mai mult, si nu pune asta in articolul oficial).

Acuma o să descriu conținutul. (iar sa pui tu, tati, la fiecare mancare poza respectiva, nici pe asta sa nu o pui).

Pâine prăjită, foarte bună, moale, așa cum îmi place mie.

Roșii la grătar, suculente și dulci.

Ouă ochiuri, eu nu sunt mare fan de ouă, dar pe astea le-am mâncat cu plăcere. Bacon prăjit, sărat si crocant.

Cârnați buuuni și prăjiți bine.

4 plicuri de ceai ,,Lipton’’, două cu aromă de Lychee, două cu ceai negru și un mini-termos.

Și ce mi-a plăcut cel mai mult: ciupercile la grătar, așa de bune, suculente, puțin amăriu, cele mai bune!

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

12 thoughts on “No, așa se face un blogoreportaj foto”

  1. Așa, și care-i scopul tău, să ne faci să bălim pe blogul tău? :) Arata nemaipomenit… Niste costita la gratar si niste carnati subtiri bine perpeliti, eventual niste mici cu paine prajita nu are cum sa nu-ti placa. Sa nu uitam de bere ca la un gratar chair nu se poate altceva.

  2. Încep să cred că zgomotul şi sclipirea de maturitate din copilărie se găsesc amândouă în mâncare. Mă duc să-mi cumpăr ciuperci, să le fac gustoase şi puţin amării.

  3. Excelenta relatare. parca nici nu iti vine sa crezi ca este scrisa de un copil de 12 ani, care insa se dezvaluie exceptional in indicatiile regizorale catre tine! Si cum nici n-am mancat inca astazi…iti dai seama ce parere avem despre mancare :)

  4. …şi eu acum ce pot să mai zic? :))) Să-ţi fie de bine, Alexandre! Iar pentru taticu’ oi perpeli un şirag de coaste faine, ca să-l aud doinind cum îmi place mie: „…ffffoioioi, că bune-s!…” :))

  5. Vai, fug in bucatarie. :)) Na, ca ti-ai gasit inlocuitor. Nu ne mai afcem problele daca e sa pleci departe. Delegi, prin act prezidential, o parte din atributii de scriitor pe blog tocmai lui Alex :D

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)