La ce poveste se uită cei peste 6,2 milioane de oameni?

Ieri am avut ocazia prilejului de a fi moderator și speaker la PR and the Web. Ocazia cu care am prestat pe subiectul digital storytelling, sintagmă care m-a captivat într-o asemenea măsură încât am dat cu redundanța în audiență până la saturație :)) Vă plasez mai jos ideile pe care le-am spus, în mare, cu rugămintea să îmi explicați și voi (căci cei de la eveniment nu prea au reușit să o facă) de ce peste 6.200.000 de oameni s-au uitat la holbata asta din filmul de mai jos. Că io nu prea m-am prins…

Ceea ce vedeți mai sus este, după umila mea părere, o mostră de digital storytelling din zilele noastre. Pentru că digital acum nu înseamna poezie, literatură de sertar, scrisă doar așa pentru noi când suntem singuri cu noi. A spune povești digital astăzi nu este despre tine ca povestitor, ci despre ei, cei care te ascultă. Dacă vorbești singur nu se cheamă că ești mare povestitor, ci că s-ar putea să fie nevoie să tragi o fugă până la spitalul 9 să vorbești un pic cu doctorul…

În digital storytelling unele povești se scriu singure. Dar numai cele bune. Povestitorul nu mai este așa de important. Dacă vreți, lumea digitală este un fel de comunism când vine vorba de povești: adică povestea e a tuturor și a nimănui. Și are o viață proprie. Pe care nu prea are rost să o explici, ci doar să încerci să o înțelegi.

Povestea 2.0, ca orice poveste, de altfel, există nu pentru că este povestită, ci pentru că este ascultată. Numai că cei care ascultă, devin, la rândul lor, povestitori. Și care nu numai că îți rescriu povestea, dar se poate să ajungi să pățești că, dacă spui povestea cu Scufița Roșie, ea ajunge, repovestită, să fie despre un fost luptător de wrestling pe nume Buhaiul Violet. Căci și de aia e fain onlineul ăsta.

Cand scrii o poveste digitală trebuie să fii conștient că din momentul în care ai lansat-o ea nu îți mai aparține, tu ca povestitor nu prea mai contezi. Și ar fi bine să te transformi în ascultător și doar din aceasta nouă perspectivă să participi, daca e cazul, la rescrierea poveștii.

Una din greșelile pe care le fac PR-iștii (căci trebe să-i critic, căci dacă nu îi critic, ca blogger, carevasazică nu e ok…) este că nu încearcă să își facă povestea ascultată, ci doar povestită. Vor să fie publicat comunicatul, să apară undeva, nu să asculte cineva povestea. Sau să o repovestească. Sau să îi asculte pe acei povestitori ad hoc.

Cînd o să înțelegeți povestea digitală pe care o spune fata din filmul de mai sus și, mai ales, când o să înțelegeți de ce povestea ei a fost ”ascultată” de peste 6 milioane de oameni, atunci o să înțelegeți mai mult despre digital storytelling. Eu încă nu m-am prins, recunosc…

14 comentarii la “La ce poveste se uită cei peste 6,2 milioane de oameni?

  1. Masca Răspunde

    Foarte bun si articolul si filmul! Cum noi povestim pe scena fara cuvinte in majoritatea spectacolelor noastre, nu ne bagam la explicatii…

  2. Ionut Răspunde

    Ma declar invins, nici eu nu iteleg ce anume vrea sa transmita asiatica, daca se prinde vreun cititor sa ne impartaseasca si noua

  3. Masca Răspunde

    @ionut Parca totusi ne-am baga :) . Filmul nu spune povestea fetei, ci povestea Ta sau a Mea sau a Lui, depinde de cine priveste. noi facem povestea, ceilalati o simt sau nu. ca la poezie, muzica etc. tocmai ai privit propria ta poveste. daca nu o intelegi, nu-i bai!
    „Nu vedem bine decât cu inima, esenţialul ramâne invizibil pentru ochi” (Antoine de Saint-Exupéry – Micul print).

  4. ACM Răspunde

    poate nu chiar 6.2 mil dar sigur s-au „turnat” cateva filme porno in mintea muuultor privitori. povestea in acest caz este una despre sex, e despre dorintele noastre (ale barbatilor, vezi statisticile demografice ale clipului) cele mai intime si foarte ascunse. modul in care este spusa, da posibilitatea foarte usor sa te eschivezi de la adevaratul motiv pt care te uiti la ea.

    ca povestea PR-istilor sa fie ascultata, ea trebuie sa fie despre ascultator, sa puna ascultatorul in centrul atentiei si sa-i ofere o recompensa in sec 2. cand aceasta vine chiar si sub forma unui exercitiu de imaginatie in care ascultatorul este on top of the world, o sa faca dragoste cu brand-ul care a generat-o.
    facebook-ul iti da posibilitatea, prin fiecare lucru pe care-l faci acolo, sa-ti spui povestea. over and over again. like-ul ala mult hulit, este recompensa pe care o primim la fiecare poveste. si o primim imediat!

    suntem niste animale…

  5. Czika Levente Răspunde

    si asta e copia http://youtu.be/yG_BQpV4Dqk

  6. Lăscărică Răspunde

    Si vad ca asta nu e singurul clip, are o garamada(ce-i drept cu mai putine view-uri) in care nu face ceva. Parerea mea este ca a prins datorita faptului ca are niste ochi superbi care parca te atrag, plus ca in clipul prezentat de tine iti da senzatia ca o sa zica ceva si omul tot asteapta, iar dupa ce trec 30 de secunde fara ca fata sa faca ceva concret, cel ce-a vizionat clipul este uimit ca i-a putu capta atentia atata fara a facand nimic si da si prietenilor sa se minuneze. Si inca odata, ochii, ochii, ochii; parca te himnotizeaza.

  7. Lăscărică Răspunde

    Hai ca m-am uitat si a doua oara, are o tenta erotica, d-asta a prins

  8. Semanticus Răspunde

    Foarte buna tema, dar nu zic nimic pana nu scriu si eu ceva pe tema la mine pe blog.

  9. Semanticus Răspunde

    @chinezu,
    scuze ca revin. Ai scris:”În digital storytelling unele povești se scriu singure. Dar numai cele bune.” Ne mai poti da 1-2 exemple de povesti, in afara de cea de aici cu „efectul Bambi”.

  10. Haotik Răspunde

    Are multe filmulete, la un moment dat am gasit unu in care e proiectata pe un ecran dala mare pe exteriorul cladirii.

    Desi se stie ca-mi plac copilele…. nu detaliem … si nu alea chiar mici ceva mai mari 17 18 ani … totusi filmuletul asta nu are nici o tenta porn sau trebuie sa fi pervers rau sa vezi asa ceva.

    Si totusi de ce drak s-ar uita 6 mill de oameni la acest film? Si totusi 170.000 de dislake imi da sperante ca nu-s singurul prost de pe pamant care nu a vazut nimic deosebit in afara de numarul mare de vizualizari.

    Un copil se joaca si 6 milioane de idioti se uiita cam asta ar fi povestea care o vad eu.

  11. Mishu Vass Răspunde

    Fata lasă impresia că ascultă ce îi spune cel ce priveşte filmuleţul. Asta-i tot. Oamenii au nevoie să fie ascultaţi, nu întrerupţi (de aceea ea nici nu vorbeşte); întrucît nu vorbeşte, nimeni nu are nevoie de căşti / urechi / translaţie, ceea ce creşte considerabil „targetul”; în plus e frumuşică şi expresivă de la primul cadru, ceea ce iarăşi explică numărul de vizualizări: oamenii sînt curioşi şi primul cadru îi prinde.
    Partea proastă este că, dacă aici avem un exemplu de digital storytelling, în curînd se va crea o modă şi… nu ştiu dacă efectele pe termen lung vor fi dintre cele mai sănătoase pentru anumite capacităţi/abilităţi specific umane…

  12. Florin Muresan Răspunde

    E una dintre formele de „arta” (minimalizata, normal) care ma atrag mai nou. Nu stiam ca se practica asa ceva pe net :P. Adevarul e ca are savoarea aceea de bizar, care sigur capteaza, palpita, starneste un interes ciudat prin faptul ca nu intelegi nimic. Dar am vazut pana acum de multe ori ca daca vrei sa intelegi asa ceva trebuie sa nu gandesti. Sa nu gandesti nimic, sa stai pur si simplu sa observi si sa-ti lasi imaginatia sa joace libera.

    Nu vei gasi o explicatie. Pardon, explicatia pe care o vei gasi va fi una personalizata, nu una generala. Vei gasi mereu directii noi de interpretare, daca e o poveste spusa bine. Iar ceilalti vor gasi alte explicatii si alte interpretari.

  13. serafim Răspunde

    Eminescu, varianta feminina. Chiar ca nu inteleg.

  14. Daniela Ricio-Cocos Răspunde

    Părăsit încă de la naştere
    Mihai Caldararu
    Încă de când a văzut lumina zilei, Mihai a fost abandonat în centrul de plasament numărul 5 din Capitală. De la vârsta de şapte ani a fost mutat la centrul de plasament numărul 6, iar la 13 ani a fost agresat sexual de doi indivizi mai mari, de care şi acum îi este teamă. Când credea că ar putea să depăşească trauma, Mihăiţă a fost mutat la un alt centru, unde a fost din nou supus relelor tratamente: «La 15 ani am fost mutat la centrul de plasament numărul 2 «Casa Speranţei», unde primeam bătaie seara de la nişte indivizi mai mari. De atunci am rămas cu sechele».

    Şcoala populară de artă

    După ce a terminat Şcoala de Arte şi Meserii cu profilul confecţii-îmbrăcăminte, pe care a absolvit-o cu nota 9, a urmat şi Şcoala populară de Artă, unde a obţinut un certificat de la OSIM, pentru solist vocal. La 18 ani a fost reintegrat în familia sa. Cu toate acestea, a găsit o mamă bolnavă de hepatita C, iar condiţiile în care trăia sunt greu de explicat. Chiar şi aşa, Mihai nu s-a dat bătut. Deşi şi el suferă de epilepsie, şi-a propus să triumfe în viaţă prin propriile forţe nedându-se bătut de la nimic. Astfel, l-a auzit cântând compozitorul Adrian Ordean care l-a ajutat să-şi înregistreze câteva melodii, iar Star Print l-a ajutat să îşi înregistreze gratuit şase piese: «Cea mai mare dorinţă a mea este să mă lansez, însă nu dispun de resursele financiare necesare pentru a iniţia astfel de demersuri. Am putut doar să înregistrez un număr de şase melodii, iar câteva piese sunt compuse de mine. Înregistrările le-am putut finaliza chiar de Sfintele Sărbători de Paşte». 0724713999
    http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/801312/Mihai-Caldararu-alias-Mihaita-Talent-invitatul-Mihaelei-Tatu-la-Antena-2/
    Cont BCR-Uniri:RO28RNCB0672040604720001 Caldararu Mihai

    PASTE FERICIT !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: