Am fost sâmbătă seara, pentru prima oară în viața mea intensă, la un concert Byron. Așa, ca istorie scurtă, normal că auzisem de ei, știam vreo 3 piese și tot mi-am zis că trebuie neapărat să îi studiez mai bine, căci simțeam că au ceva care se lipește ca lumea de sentimentul meu melomanic, ca să zic așa :D În momentul în care băieții au scos cover-ul după ”Perfect” am zis gata, frate, prea mult am stat fără să îi ascult cum trebuie, așa că am luat decizia să cumpăr albumele și să mă pun pe ascultat. Și, ca să vedeți cum se nimerește când e să se nimerească, la vreo două zile după ce am luat această decizie strategică, mă întâlnesc la PR Forum cu Iulia Pop, PR-ul trupei, care s-a apropiat timid de mine, m-a întrebat dacă am două minute, sigur că da, i-am zis (gândindu-mă că o fi de la ceva companie), iar când mi-a spus ce face, m-am luminat tot :) De prisos să vă zic că acum am toate albumele lor și că am început să le ascult temeinic :D

Acuma despre concert. Încep prin a vă spune că cel mai emoționat moment al serii a fost când toată sală, împreună cu trupa, i-au cântat ”La mulți ani” Iuliei, căci s-a nimerit să fie ziua ei și să ne bucurăm împreună de asta :)

Îi spunea și lui Dan, vocalistul trupei, înainte de concert că eu am emoții mari de fiecare dată când pentru prima oară o trupă live. Așa a fost și în cazul Byron. Nu știu de ce mă simt așa, dar no, încurcatele sunt căile chinezărești :D Numai că emoția mi-a trecut de la primele acorduri. Căci Byron sună excelent în concert, excelent.

Cred că cel mai fain lucru la Byron este că fiecare component are locul lui de joacă în ce cântă trupa. Acum, după ce i-am ascultat, îmi dau seama că piesele nu ar suna la fel dacă nu ar exista vocea impresionantă a lui Dan, chitara cuprinzătoare a lui Costin, clapa omniprezentă a lui 6fingers, bassul impulsiv al lui Dan sau toba percutantă a noului toboșar, Alex. Ei sună excelent separat, dar numai pentru a suna excelent împreună. Este o trupă cu o chimie aparte, care îți transmite foarte mult și de care te lipești imediat.

Vă dați seama că o să auziți mai multe despre Byron acilea în Republica Culturală Chineză. Căci aș putea spune (deși vârsta nu îmi mai permite astfel de afirmații categorice) că încep încet, încet să devin fan :)