Bun, e drept ca o cunosc pe autoare si ca mi-e tare simpatica. Dar asa cunosc o gramada de scriitori, poeti, eseisti si alte -iste si -isti si nu prea scriu despre ei asa cum scriu despre Lucia Verona. Adica, mai pe sleau, despre putine carti de autori romani contemporani pot spune ceea ce spun despre “Labirint obligatoriu”, o carte excelenta.

Or fi critici mai inteligenti si mai cu vagoane de carti in spate, dar aici e vorba de parerea mea, la care tin mai ceva ca si Calinescu la Istoria lui :D

Lucia scrie, cum sa va spun eu, excelent. Din scriitura ei razbate o experienta de viata care uneori te face sa inghiti in sec, alteori te distreaza teribil, dar de fiecare data te pune pe ganduri. Modul in care combina cele mai multe planuri ale povestirii arata ca, cum dracu sa-i zici altfel, Lucia le are teribil cu scrisul.

Despre ce e vorba in carte? Stiu ca pare cam siropos ce zic, dar cred ca e vorba de tine, si de tine, si de mine, si de aia, si de ala. Va recomand sa cititi cartea si apoi sa imi spuneti daca am avut dreptate sau nu :)