Aseară, după ce s-a terminat meciul în care Portugalia a învins România cu 24-17, am zis că o să scriu astăzi despre meci. Și că nu scriu atunci, chiar după terminarea meciului, pentru că nu vreau să scriu la nervi. Căci da, m-am enervat. Adică nu, mai bine spus m-am întristat. Și vroiam să scriu despre motivele acestei tristeți, despre problemele pe care văd că le au unii jucători și, din această cauză, echipa în ansamblu, despre diferența teribilă între ce joacă unii și ce joacă alții (care, după cum s-a văzut, intră în națională doar pentru că ei sunt cei mai buni dintre cei mai slabi), despre lecția portugheză pe care am primit-o (vă aduceți aminte, sper, că, de fapt, portughezii s-au cam bătut singuri și așa am ajuns noi la Cupa Mondială, nu ei), despre toate aste și despre încă multe altele.
Numai că, vedeți voi, ceva s-a întâmplat la câteva minute după ce s-a terminat meciul. Mara mea cea minunată, care a văzut cât de tare mă supăram în timpul meciului și ce agitat eram, a venit la mine, mi-a întins un desen, mi-a zâmbit așa cum numai ea știe face și mi-a spus ”pentru tine, tati”. E desenul de mai jos. Cu un meci de rugby așa cum l-a văzut ea. M-am topit, vă dați seama :)
5 thoughts on “Cea mai frumoasă cronică de meci: Portugalia 24-17 România”
Postarea aceasta a ta mi-a amintit de harta pe care a facut-o fiul meu pentru mos Neculai, ca sa fie sigur ca nu greseste adresa. Si acum ma intreb cum de l-o fi dus mintea sa-i faca o harta.
(a se citi ca in reclama de la AL**X)
Dar in spate ce-i? … in spate … in spate … cei?
ps: intr-adevar, dea mai faina croica :)
Cred ca acest desen ar trebui sa-l vada antrenorii, jucatorii Romaniei si Federatia.
cei mici se zice car spune mereu adevarul…la fel si desenul…realitatea
:)) LIKE!