Și, totuși, e greu să fii blogger profesionist

Zilele astea sunt la Bruxelles cu echipa Revista Biz care face un număr special din Capitala Europei. Și nu e chiar așa de fun pe cât ați putea crede. Adică e mișto, nu mă înțelegeți greșit, e o provocare foarte faină pentru mine ceea ce execut aici, dar nu e ușor, zău… O să vă mai povestesc despre asta când ajung acasă și o să fiu mai liniștit.

Am învățat un lucru important din deplasarea asta în ceea ce mă privește pe mine ca blogger. Și anume că e greu să fii blogger profesionist. Adică să prestezi pe blog oricând, oriunde, în orice condiții de stres, de deadline sau de limitări de conexiune pentru că, nu-i așa, asta face un blogger profesionist. Ocazie cu care, deși bănuiam ceva, dar doar cu coada ochiului :D, mi-am dat seama că eu nu mă calific în această categorie. Nu, nu sunt blogger profesionist.

Da, fac bani din blog, dar asta nu e de ajuns. Pentru că blogul nu e nici pe departe principala mea preocupare (a se citi business=venit), deși este cea mai vizibilă și cea mai provocatoare, ca să zic așa :) Blogul este pentru mine, așa cum am spus de atâtea ori, o jucărie, dar o jucărie foarte serioasă pe care și eu, la rândul meu, o iau în serios. De fapt, ca să fiu cinstit până la capăt, blogul este mai mult decât o jucărie (deși componenta ludică e extrem de importantă pentru mine), a devenit un tool, pe care îl folosesc pentru self-branding, pentru susținerea altor proiecte în care sunt implicat și pentru, absolut firesc, a face și niște bani. Și, deși asocierea dintre ”tool” și ”foarte drag mie” e relativ greu de făcut, vă rog să mă credeți că asocierea dintre mine și chinezu.eu poate fi descrisă exact în acești termeni :)

Ceea ce nu pot face eu aici pe blog la mine (și acesta cred că e încă un argument că nu sunt blogger profesionist) este că nu pot scrie oricând, oricum, de oriunde, în orice condiții. Nu pot nu pentru că nu am abilitățile necesare să fac asta, dă-i pace, că pot scrie un roman în câteva zile dacă trebuie :)) Dar nu pe blog, nu pot face asta. Eu am nevoie de o stare nu nepărat specială (caut acuma cuvântul potrivit, aveți puțintică răbdare…), ba da, trebuie să fie specială, pentru a scrie pe blog. Este, dacă vreți, o formă triplă de respect: față de mine, față de blog, față de voi cei ce mă citiți. Bun, să nu înțelegeți că trebe să fac nu știu meditații să vină zen-ul la mine :)) Doar că, altfel spus, nu vreau să scriu pe blog pentru că ”așa trebuie”, ci vreau să scriu pe blog pentru că ”așa simt”.

E o lecție interesantă despre mine pe care a învățat-o cu deplasarea asta. Și pe care, după cum vedeți, o împărtășesc cu voi :) Ocazie cu care vă întreb dacă vi se pare ok ce zic eu mai sus și care sunt condițiile pe care trebuie să le bifeze un blogger pentru a fi trecut în insectarul 2.0 cu bloggeri pro? :)

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

14 thoughts on “Și, totuși, e greu să fii blogger profesionist”

  1. Nu cred că există un oarecare standard pentru a fi un blogger pro. Fiecare își crează standardul și principiul. Ai cititorii tăi, ai subiectele tale. Tu ți le-ai creat, astfel tu ți-ai impus indirect standardul. Cred că fiecare blogger pro trebuie să scrie când simte, și aici nu mă refer la teoria aceea sentimentalistă când te-o lovit pe stradă, dar dacă ai ceva important de zis atunci bagă. Mă bucur pentru anumita transparență pe care o ai pe blog și îți cunoști limitele. Felicitări Chinezule.,

  2. Fraza mea preferata din tot ce ai scris: vreau să scriu pe blog pentru că ”așa simt”. (iti recomand sa pui fraza asta ca titlu, e mult mai pe feelingul articolului, zic eu)
    Have fun acolo!

  3. „nu vreau să scriu pe blog pentru că ”așa trebuie”, ci vreau să scriu pe blog pentru că ”așa simt”.”
    Asa e, poate ai dreptate, dar daca te uiti prin articolele tale, sunt destule care „Trebuiau” sa fie scrise si in afara de bani nu cred ca ai „simtit” mare lucru la ele. ;P
    Nimic rau in asta. :)

  4. Cu siguranta chinezu, ti-ai pus intrebarile astea de multe ori. Cantitate vs. calitate. Ei bine, eu iti zic un lucru (asa mic cum sunt): eu, un oarecare, iti dau voie sa gresesti din cand in cand. De ce asta? Pentru ca nu poti fi tot mereu in starea zen de care e nevoie, pentru ca uneori facem lucrurile doar sa fie facute, pentru ca oamenii se asteapta sa vii cu articole noi in fiecare zi, pentru ca nu toate articolele posibile ale unui blogar sunt cele mai bune.

    Situtia interesanta este atunci cand simti ca vrei sa scrii si nu ai inspiratie, sau nici chef. Sunt si de astea.

  5. Scriu pentru ca „asa simt”, scriu fiindca „asa trebuie” :) …
    Eu scriu (acolo unde scriu) fiindca „am ce spune”. Am o experienta de viata (traita, nu vegetata), am vazut multe, si bune si rele, am inteles multe, le-am „adaptat” personalitatii mele, le-am „adoptat” iar la un moment dat am inteles ca toate impreuna au format o „viziune” pe care o pot comunica.
    Nu stiu daca este cazul sa punem in balanta „trebuie” si „simt”. Uneori „trebuie” sa comunici, alteori doar „simti” ca ceva este deosebit si comunici, alteori „simti” ca „trebuie” :) … dar calitatea sta in „viziunea” pe care o ai, pe care o comunici

    Cred ca un blogger profesionist este o personalitate care ARE ce comunica – este numai o intamplare ca s-a orientat catre aceasta modalitate (adevarat, si o problema de educatie – daca s-ar fi instruit, ar fi compus, ar fi pictat, etc.).

    Si cand ai ceva de spus o poti face fara sa fii deranjat de situatia X, de situatia Y, etc. Atunci cand ai o viziune si un limbaj accesibil poti sa treci peste multe „obstacole”. Fiindca exista „viziunea”.
    Poate ca aceasta „viziune” este tocmai personalitatea pe care ti-ai format-o in timp si pe care ti-o exprimi.

  6. Cristian,

    Nu e nevoie sa scrii MULT. Daca scrii bine (Si Slava Domnului o faci), nu trebuie sa incarci blogul cu 100 de posturi pe zi. Oricine intra aici are ce citi ;)
    @Bah – Eu m-as da.. dar momentan nu am cu ce, si daca as fi in locul lui Chinezu as face-o. Nu mai e chiar asa o chestie sa fi modest in ziua de azi.

  7. La inceput e un hobby, o placere, iar odata cu beneficiile obtinute, totul devine serios, ca un job. E bine cum gandesti, vrei sa scrii cand simti nevoie, insa uneori esti nevoit sa scrii. Nu sunt in stare sa comentez pe acest subiect si nu sunt multi care ar putea, pentru ca sa ajungi unde ai ajuns tu e drum lung.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)