Copilu îmi dă o leapșă șuie: cum mă imaginez trăind eu acum 100 de ani, adică în 1911 :D Am zis că ar fi mai distractiv să scriu sub forma unei scrisori de intenție, ca și cum aș vrea să mă angajez undeva în anul ăla. Vedeți mai jos… :D

Stimate și distins domn director,

Vă scriu astăzi, 19 decembrie 1911, la câteva zile după ce am am împlinit 37 de ani, cu dorința expresă de a nu vă reține prea mult, dar, totuși, de a-mi pleda cauza pentru o slujbă în distinsa dumneavoastră companie. Știu că vârsta mea nu e cea a unui boboc abia ieșit de pe băncile școlii de meșteșugari, dar trag speranță că experiența mea îndelungată va compensa acest minor neajuns al vârstei.

M-am născut în 1874, anul în care, îmi povestea părinții mei, Jesse James ținea pagina ziarelor în America, prin îndrăznețele sale atacuri asupra trenurilor. A fost anul în care, așa de curiozitate vă spun, a fost adoptată bâta de baseball la standardul care funcționează și astăzi. Levi Strauss lansa tot atunci pantalonii aceai albaștri, dizgrațioși de-a dreptul, numiți blue jeans, iar în Philadelphia se deschidea prima grădină zoologică din State. Pe partea politică, în acel an s-a lansat celebrul elefant-caricatură, care a rămas de atunci simbolul conservatorilor, dar s-a și adoptat legea împotriva muncii copiilor. La noi în Valahia, nu prea s-au întâmplat multe lucruri în anul acela. Ar fi, ca să menționez totuși ceva, faptul că s-a realizat prima ascensiunea unui balon cu pilot român, în România. Și cam atât…

Dar destul despre viața mea. Vă scriu în acest an, 1911, care e un an de-a dreptul revoluționar. În acest an, pentru prima dată în istorie se sărbătorește Ziua Femeii, de 8 martie, a fost realizat pentru prima oară zborul direct Londra – Paris, Portugalia a acordat drept de vot femeilor, Mona Lisa a fost furată de la Louvre și, absolut extraordinar pentru spiritul uman, Roald Amundsen este primul om care ajunge la Polul Sud. E drept că, din păcate, Turcia și Italia au început să se războiască, dar asta e treaba lor, nu ne băgăm noi. În România nu a fost nimic special anul acest. Eventual tristețea că ne-am despărțit de badea Cârțan.

Vă spun toate acestea pentru a vă arăta că sunt la zi și cu istoria, dar și cu prezentul. Cred că e o condiție esențială a unui om modern să cunoască mai multe lucruri, să îi placă să fie informat. Sper ca acest lucru să mă ajute în ocuparea poziției pe care o solicit în distinsa dumneavoastră companie. Experiența mea o puteți vedea în dosarul atașat. Sunt 30 de pagini, corespunzătoare cu munca pe care am prestat-o în decursul timpului.

Îmi exprim încă o dată speranța că voi fi acceptat în poziția de social network manager și că, onorat și modest, voi reuși să coordonez impecabil gunoierii din frumoasa noastră urbe, și anume, cu drag îi spun Blogăreștii din Vale.

Al dumneavoastră,
Cristian al lui chinezu din dealul 2.0